PUTEREA INTREBARILOR

De cele mai multe ori, atunci cand vorbim cu noi insine (dialogul interior), ne straduim sa gasim raspunsuri  bune, corecte la intrebarile pe care ni le punem, dar la felul in care punem intrebarile nu acordam o importanta mai mare. Felul in care punem intrebarile ne poate ghida in gasirea unor raspunsuri-solutii, in stimularea introspectiei si a sinceritatii fata de propria persoana.

De exemplu, de cele mai multe ori ne „vin” intrebari de genul „Unde am gresit? Cum de am facut greseala asta?” ramanand astfel ancorati in trecut sau chiar autoblamandu-ne indirect. Schimband modul in care ne punem intrebari  de genul „Cum am ajuns in acesta situatie? Ce am invatat din ceea ce mi s-a intamplat? In conditiile date am facut tot ce era mai bine? Ce as face acum intr-o situatie similara? Ce am invatat despre mine din aceasta experienta?”, atunci vom fi mai aproape de gasirea unor raspunsuri-solutii.

Un alt exemplu este intrebarea pe care ne-o punem frecvent „De ce mi s-a intamplat mie?” sau „De ce mi se intampla numai mie?”. O astfel de intrebare poate fi de autovictimizare, ne da senzatia ca „ni se intampla” ca si cand nu am fi actori activi in viata noastra si am fi la voia sortii, a intamplarii, la mila celorlalti, NEASUMARE!

In psihoterapie acest subiect (de neasumare si de a-i responsabiliza pe ceilalti pentru ceea ce ni se intampla) este unul complex, dar ne vom opri la schimbarea modului de a ne pune interebarea. De exemplu, ca alternative la intrebarea „De ce mi se intampla numai mie?” putem avea:  „Ce din mine (ganduri, cuvinte, comportament) atrage anumite comportamente din partea celorlalti sau atragerea unor situatii? Cat de des mi se inampla sa imi pun aceata intrebare: de ce mi se intampla mie? Ce pot schimba la mine (nu la ceilalti)?”

Psihoterapia  se adreseaza persoanelor care au nevoie de ajutor, care au ajuns intr-un punct in care nu se pot ajua singuri la un anumit moment din viata lor, care sunt pe cale sa devina disfunctionali pe plan personal, profesional, social si atunci, intrebarile sunt puse intr-un mod de autoacuzare sau de autovictimizare, ori de neasumare. Dezvoltarea personala se adreseaza persoanelor care doresc o ghidare in optimizarea unor abilitati – organizare, comunicare, relationare, rezolvarea de conflicte, adaptarea la o noua pozitie organizationala (trecerea de la o functie de executie la una de conducere). Ambele, psihoterapia si dezvoltarea personala au ca factor comun autocunoasterea prin introspectia. Autocunoasterea ne este foarte utila printre  altele si in a ne optimiza felul in care punem intarebari, in felul in care ne comportam cu ceilalti, pentru ca uneori, o persoana reactioneaza la un stimul care functioneaza ca „buton de activare” care deschizandu-se duce la reactii in lant si la proiectii fata diferite persoane, situatii.

Cunoasterea propriei persoane, asumarea trecutului si a alegerilor facute, dezvoltarea capacitatii de a intrerupe reactiile in lant ne sunt foarte utile in relationarea cu sine si cu ceilalti, la cat mai putine proiectii (a „arunca” in ceilalti comportamente si ganduri care ne apartin) cu potentiale urmari negative.

Asadar, inaintea raspunsului se afla intrebarea! Sa fim atenti cum punem (si ne punem) aceasta intrebare!

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin, psiholog clincian si psihoterapeut integrativ

Contact: 0728.967.011

 

Etichete: , , , , ,