Metafora vulturului

Se spune ca pe vârfurile cele mai înalte ale munţilor Anzi, în condiţii deosebit de dure traiste un anumit tip de vulturi. Povestea spune ca secretul supravieţuirii lor stă într-o enzimă protectoare emisă la baza fulgilor; astfel corpul vulturului este protejat împotriva calamităţilor în care îşi duce viaţa.

Deşi condiţiile sale de viaţă sunt dintre cele mai dure, el poate atinge varsta de 70 de ani Dar ca sa ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea …

Incepând de la vârsta de 40 de ani, ghearele sale lungi si flexibile nu mai sunt capabile să susţină prada. Ciocul lung şi ascuţit i se înconvoaie devenind din ce în ce mai impropriu pentru sfâşiatul prăzii. Aripile-i grele şi îmbătrânite de ani şi de grosimea penelor, îi înfranează zburul si îi obosesc muşchii pieptului. Şi, ce este mai grav, enzima protectoare încetează să mai fie emisă, lipsind astfel vulturul de protecţia atât de necesară.

Atunci vulturul are doar două opţiuni: să moară … sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150  de zile.

In acel moment, pentru vultur, este imperios necesar să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să îşi încropescă un adăpost. Acolo el îşi loveşte continu ciocul încovoiat de o stâncă până când acesta se rupe. După ce îşi rupe ciocul, el aşteaptă să îi crească cel nou, apoi îşi smulge ghearele. Cand noile gheare cresc, începe să-şi smulgă penele îmbătrânite până la ultima. Incet, încet se îmbracă din nou cu pene tinere alimentate din belşug la bază cu preţioasa enzimă protectoare. Şi astfel, după cinci luni, vulturul îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creeat şi pentru care, de fapt, trăieşte … încă 30 de ani. (autorul metaforei este necunoscut)

Metafora vulturului poate fi povestea transformării fiecaruia dintre noi. Pentru că a renunta la vechi tipare de gandire, comportamente, stil de viată, la un vechi fel de a fi in care am investit la un moment dat şi să intrăm intr-un proces al transformării personale care poate fi şi dureos, dar  şi frumos, este o provocare. Este o alegere nici grea, nici uşoară, ci importantă.

Putem alege intre a trai in trecut şi a ne „târâm” spre o iluzie a viitorului sau să ne curătăm şi vindecăm „rănile” din interior, astfel incat ranile sufletului sa fie „curtate” si sa se vindece dinspre interior spre exterior si nu sa punem un „plasture” peste o rana. Cu bisturiul cuvantului putem curata ranile, sa ne vindecam sanatos, sa schimbam raportarea la trecut pentru ca de schimbat, nu il vom putea schimba, dar ne putem repozitiona fata de el si ne putem intreba „ce am invatat din experientele trecute?”

Suntem suma alegerilor noastre de la un moment dat. Nici bune, nici rele, doar mai mult sau mai putin potrivite la un moment dat în viata noastră.

Te-ai săturat să trăiesti în trecut? Ai obosit să târăşti după tine „bagaje” care nu îti apartin (tipare de gândire si comportament invatate, frici mostenite)?

Schimbarea ta începe prin decizia de a te implica intr-o călătorie de transformare în care păstrăm ce iţi este util şi ne schimbam modul de raportare la trecut. Pentru ca nu putem schimba datele istorice, trecutul, dar putem schimba modul de raportare la acesta si ne putem repozitiona fata de experientele trecute.

Indrăzneşte! Nu esti singur,  vei avea un însoţitor care te va ghida în călătoria ta şi îţi va fi alături!

Cu drag,

Iulia Păsărin – psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ

0728.967.011

Va invit sa vizitati si pagina SERVICII

 

Etichete: , ,