Fetita dintre doua case

A fost odata o fetita cu ochi mari si codite impletite. Cand am vazut-o nu mi-am imaginat ce durere de suflet o aduce la mine, dar fetita mi-a povestit si mi-a dat voie sa stiu. „Stii, eu am tot ce imi doresc,  dar ma simt impartita asa…  intre doua case”. Fetita a continuat si a raspuns intrebarii mele nerostite, dar afisate in privirea si le chipul meu. „Mami si tati locuiesc separat, iar noi trei ne iubim foarte mult,  dar tata locuieste in alta tara pentru ca acolo lucreaza si eu cu mama locuim aici.  Mergem la tati in vacante, iar tati vine aici in concedii, dar eu ma simt asa….  intre doua case si…  am obosit.  Imi place cand suntem impreuna, toti trei, aici sau acolo, dar nu se poate tot timpul.  Eu sunt mare, am aproape 8 ani si inteleg ca tati face asta pentru familia noastra, pentru toti trei, dar tot imi este greu”. Si doua bobite de lacrimi au alunecat pe obrajii fetitei. 

O fetita inteligenta, intelegatoare,  sensibila,  cu doi parinti care o iubesc,  iar ea simtindu-se impartita intre doua case.

Intr-un final,impreuna, toti patru am creat o solutie, iar acum totul este bine. Dar desenul fetitei dintre doua case mi- a ramas in minte si suflet.

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin

psiholog clinician si psihoterapeut integrativ

 

Etichete: , , , ,