Sa „trecem peste” sau sa procesam emotiile?

Am auzit frecvent, iar intr-o perioada chiar am folosit aceasta formula, „sa treci peste” – ex. am sa trec si peste asta sau incercand sa ii incurajam pe ceilalti, ai sa treci tu si peste asta. Este oare cea mai buna formula? Am ajuns la concluzia ca nu.

Folosim aceasta formula „a trece peste” destul de frecvent in legatura cu pierderea unui loc de munca, o dezamagire, o problema de sanatate, pierderea unei fiinte dragi, iar lista situatiilor, evenimentelor in legatura cu care folosim aceasta expresie, ramane deschisa. De fapt, ce nu reusim sa constientizam este ca vorbim despre starile emotionale provocate de aceste situatii, evenimente – durere, furie, rusine, vina, neputinta, nedreptate, ura. Este important sa ingelegem ca este nevoie ca aceste emotii sa fie acceptate, procesate, integrate intr-un mod netraumatizant si in nici un caz sa le ignoram sau sa le reprimam. Ignorarea si reprimarea emotiilor nu sunt solutii ideale care sa functioneze pe termen lung, ba chiar pot cauza alte neplaceri, ca de exemplu somatizari.

Unele experiente de viata pot fi percepute ca fiind Traume cu T mare sau traume cu t mic – asa cum spune Francine Shapiro (psiholog american, a dezvoltat EMDR). Situatiile sau experientele in sine nu sunt in nici un fel, nici pozitive, nici negative. Noi suntem cei care percepem evenimentele ca fiind pozitive sau negative prin modul subiectiv in care privim lucurile. Am intalnit in cabinet persoane care erau devastate de pierderea unei fiinte iubite si persoane care in situatii similare, desi indurerate, priveau lucurile sub aspect mai putin dramatic, fiindu-le mai usor sa integreze experienta. Nu vom face aici judecati de valoare asupra modului in care oamenii reusesc sa integreze emotiile in urma unor experiente. Unicitatea noastra ne da dreptul de a gasi metode de adaptare creative si sanatoase. In psihoterapie avem tehnici care sa ajute persoana in trairea travaliului de doliu si procesarea emotiilor traite.

 Revenind la traume, consider ca traumele cu t mic sunt la fel de importante si trebuiesc tratate la fel de serios ca si cele cu T mare. De ce? Pentru ca ele sunt ca si pietricica din pantof care te sacaie, te gandesti ca poti trai cu ea, dar … este acolo si la un moment dat va crea o „rana” (trauma = rana), iti va micsora capacitatea de a te bucura, de a trai, va fi mereu acel lucru care te va face sa fi precaut si a nu savurezi viata asa cum ti-ai dori. Un alt aspect este acela ca traumele cu t mic pot fi greu de identificat pentru ca avem senzatia ca „am trecut peste” sau cei din jur nu ne valideaza suferinta si, atunci, ne este rusine sa ne manifestam, chiar incepem sa ne convingem ca „nu este mare lucru”.

Stocarea traumelor la nivelul corpului fizic prin negare emotiilor, reprimarea lor poate duce la diferite tipuri de manifestari de la „simple dureri” in corp, senzatia de nod in gat, senzati de sufocare  pana la disfunctii foarte grave.

Experientele de viata, pozitive sau negative, nu vor trece niciodata pe langa noi fara a lasa o schimbare. Este nevoie sa stim ca depinde si de felul in care interactionam cu evenimentele din jur, dar sa fim atenti si la ce invatam – sa iertam, sa fim recunoscatori, sa apreciem momentul prezent. Intr-un final, fiecare dintre noi devine ceea ce alege sa fie. Alegerea poate fi constienta sau nu… Psihoterapia, tehnicile de yoga, autocunoasterea indiferent de metodele folosite, ne ajuta sa traim constient, sa alegem constient.

 

In loc de concluzie

Asa cum avem grija la ce mancam, cu ce ne imbracam, sa ne facem igiena corporala, tot asa este nevoie sa avem si o igiena a gandurilor si emotiilor pentru ca ele nu sunt „cenusarese”, dar, din pacate, asa sunt tratete, uneori… deseori…

Este nevoie sa invatam sa procesam emotiile, nu sa le negam sau reprimam pentru ca ele sunt acolo indifernt daca vrem sa le vedem sau nu. Pozitia „strutului” nu ne va ajuta sa ne pastram sanatatea si echilibrul emotional si mintal.

Ai grija de tine!

Ganduri senine!

Iulia Pasarin

Psihoterapeut integrativ

Practician acreditat EFT

Contact: 0728.967.011; iulliapasarin@gmail.com

 

Daca apreciati articolele si doriti sa le impartasiti pe blogul personal, paginile sau grupurile sociale sau pe alte cai, integral sau partial, va rog sa mentionati si sursa. Multumesc!

Etichete: , , ,