Imbolnavirea sufletului de lipsa bucuriei, de „prea-prezenta” tristetei, din cauza ca, uneori, uitam sa fim recunoscatori pentru ce avem, din cauza ca ne raportam prea mult la ceilalti, ca ne tot gandim la „ce spune lumea”, trairea in trecut, hranirea cu regrete si intrebari de tipul „ce-ar fi fost daca…?” sunt motivele pentru care sufletul, inima si apoi mintea se intuneca si apare pericolul ca depresia sa imbratiseze sufletul, mintea, corpul.

Sa ne punem pe primul loc, sa facem cateva reflectii de igiena emotionala la finalul zilei, sa ne eliberam cu iubire de trecut si sa imbratisam prezentul, iar daca nu stim cum, putem sa invatam, totul este sa ne dorim. Si ne mai trebuie ceva. RABDARE cu noi insine si IUBIRE fata de propria noastra persoana!

PERSPECTIVA CLINICA

Reacţiile depresive sunt un mod de adaptare şi răspuns al minţii şi corpului la amintiri sau evenimente precum:

  • conflictul cu o persoană apropiată sau autoritate (sef),
  • dezamagirea provocata de o persoană pe care am investit-o cu încredere şi de la care aveam aşteptari,
  • trairea in trecut,
  • raportarea la asteptarile celorlalti,
  • comparatia cu ceilalti,
  • lipsa de recunostinta,
  • autocritica,
  • aparitia unei boli / dizabilitati,
  • imbolnavirea unei persoane apropiate,
  • pierderea locului de munca sau a locuintei,
  • divort,
  • accidente.
  • pierderea unei fiinte iubite (trairea travaliului de doliu).

Reactiile depresive sunt normale. Nu stiu vreo fiinţă care să trăiască într-o stare de fericire sau bine continuă. Aceste reacţii se transformă în stări depresive atunci când se intensifică, devin stabile în timp, se manifestă în marea majoritate a zilei şi zilnic, crează o detresă (ruptură, întrerupere) în viata personală şi profesionala – absenteism la locul de muncă, retragere socială, stare de rău aproape continuă, devalorizarea propriei persoane, imposibilitatea de a-şi găsi resurse pentru a-si reveni.

Reacţiile depresive pot aparea în sezonul rece mai mult decât în restul anului, apariţia lor fiind favorizată de „micsorarea” zilei şi de expunerea redusă la lumină naturală fapt ce ne poate afecta confortul psihic şi fizic, zilele ploioase în care ne retragem în casă şi socializăm mai puţin, lipsa unor activităţi plăcute, dar si lipsa culorii dominand nuantele de gri.

Perturbarea activităţilor de zi cu zi, afectarea stării de bine, readucerea în atenţie a evenimentelor neplăcute (rumegarea gândurilor care aduc suferinţă), retragerea în interior, limitarea sau eviatarea socializării, apariţia absenteismului la locul de muncă pot fi simptome ale starii depresive.

Reacţia depresivă este o reacţie normală, de cele mai multe ori de adaptare la un eveniment, are o durată relativ redusă, iar intensitatea ei începe să scadă la un moment dat.

Starea depresivă implică trărirea cu intensitate din ce în ce mai mare a unor emoţii negative care ne afectează starea de bine, funcţionalitatea pentru o durată îndelungată producând o detresă semnificativă în viaţa perersonală şi profesională şi din care nu ne putem reveni singuri.

Reacţiile depresive sunt normale si din ele ne putem reveni singuri, mobilizându-ne efortul si resursele personale. Stările depresive se prelungesc în timp 3 – 6 luni şi adesea avem nevoie de suport terapeutic pentru a ne ajuta să găsim resursele interioare, să ne mobilizăm, să ne automotivăm, să ne regăsim echilibrul.

Atunci cand starea depresiva se prelungeste si sunt prezente anumite simptome aceasta se transforma in episod depresiv care poate fi usor, moderat sau sever, in functie de numarul de simptome si de intensitatea lor. Existenta mai multor episoade depresive duce la instalarea tulburarii depresive majore.

Criteriile generale de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră, conform DSM, sunt: 

  • Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zie, fie indicată prin relatare personală (tristete, vid interor, lipsa speranţei), fie observata de ale persoane („pare trist mai tot timpul)
  • Pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau majoritatea activitaţilor, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; te mobilizezi cu greu sa faci activitaţilor pe care inainte le faceai fara probleme si fara efort sau cu un efort minim
  • Scadere ponderala semnficativa involuntara sau crestere in greutate – nu mai ai chef sa mananci, mancarea nu mai are gust (nici felurile preferate pe care le consumai cu plăcere inainte) sau cresterea apetitului alimentar – umplerea golului interior
  • Insomnie sau hipersomnie  – nu poti sa adormi sau te trezesti in timpul noptii, dimineata te trezesti obosit/a sau dormi in cea mai mare parte a zilei, esti somnolent
  • Agitatie sau lentoare psihomotrică
  • Oboseală sau lipsa de energie aproape in fiecare zi – senzaţia de oboseala musculara – miscarile sunt lente, ai senzatia ca o greutate te apasa pe umeri in majoritatea timpului, senzatia de greutate in extremitati;
  • Sentimente de tristete,  inutilitate sau  de vinovaţie excesivă ori inadecvată – intrebari de genul “care este rostul meu”
  • Diminuarea capacitatii de gandire sau concentrare a atentiei ori dificultatea de a lua decizii, aproape in fiecare zi
  • Preocupari legate de moarte (nu este exclusa teama de moarte)A avea depresie nu inseamna ca esti “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut macar un moment in viata in care a avut o reactie depresiva – atunci cand a luat o nota proasta, cand a picat un examen, cand nu a obtinut un job, cand a pierdut pe cineva drag si exemplele pot continua.

 

A avea depresie nu inseamna ca esti “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut macar un moment in viata in care a avut o reactie depresiva – atunci cand a luat o nota proasta, cand a picat un examen, cand nu a obtinut un job, cand a pierdut pe cineva drag si exemplele pot continua.

Vorbim despre un episod depresiv atunci cand starile de nesiguranta, tristete, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care inainte de faceau placere, autocritica, sentimentele de disperare, de oboseala, durerile fizice persista mai mult de doua saptamani, sunt prezente in majoritatea timpului si poate apare chiar izolarea sociala si dificultatea de a face fata activitatilor zilnice obisnuite si activitatii profesionale.

Ca  tipuri de manifestari prezente in depresie literatura de specialitate mentioneaza:

1. Fiziologice, psihosomatice prezente in majoritatea timpului

  • Constipatie
  • Senzatia de gura uscata
  • Dureri de cap
  • Tulburari gastro-intestinale, cardiace – palpitatii, senzatie de disconfort cardio-respirator (fara a exista un diagnostic in acest sens, analizele fiind bune)
  • Senzatie de “zapaceala”, ameteala
  • Plans facil, spontan

2. La nivelul proceselor cognitive:

  • Vorbirea – persoanele care sufera de depresie au si dificultati de vorbire si exprimare – vorbire monosilabica, voce slaba, lipsita de forta, monotona, cursivitatea vorbirii este afectata, isi gaseste cuvintele cu dificultate, discursul este greoi si sarcacios
  • Memoria – scaderea capacitatii de a retine si reda informatii (lipsa “chefului”, lentoarea gandirii, lipsa motivatiei)
  • Capacitatea de concentrare

3. La nivelul stilului cognitiv (al cognitiilor) intalnim:

  • Ganduri automate disfunctionale – care apar spontan si par a fi plauzibile – si convingeri dezadaptative
  • Gandurile dezadaptative reflecta moduri distorsionate de a vedea lumea, de a interpreta compotamente proprii si ale celor din jur si sunt asociate cu emotii negative precum tristetea, anxietatea, furia, disperarea.
  • Convingerile dezadaptative reprezinta credintele pe care le aveti despre ce trebuie sa faceti, sa spuneti, sa ganditi

Exemple: “toata lumea crede ca sunt un ratat”, “nimic nu imi reuseste”, “toata lumea ma uraste”, “nu sunt bun de nimic”, “am aceasta problea de multa vreme si ea persista, iar asta inseamna ca nu sunt in sare sa ma schimb”, “nu ar trebui sa fiu depresiv”

4. La nivelul trairilor si emotiilor intalnim:

  • Tristete
  • Furie
  • Agresivitate – verbala, non-verbala -, agresivitate indreptata asupra altora sau a propriei persoane (si somatizarea este tot o autoagresare a propriei persoane, o pedepsire a neputintei de a fi conform a ceea ce “trebuie”)
  • Disperare
  • Sentimentul de neputinta, de neajutorare, descurajare

5. La nivel comportamental

  • Retragere sociala (persoana depresiva este abatuta, retrasa, nu are chef ne nimic, vrea sa fie lasata in pace, nu se implica in nicio activitate sociala, recreativa si adeseori nu mai poate nici sa mearga la munca din cauza oboselii, letoarei psihomotorii, dificultatii de concentrare, tulburarilor de memorie – care apar frecvent in depresie)
  • Agitatie psihomotrica (misca piciorul si nu se poate stapani) si / sau letoare psihomotrica (se misca cu greutate, pentru fiecare miscare depune mare efort, chiar si pentru a merge, pentru a se ridica, pentru a-si pregati de mancare)Netratarea depresiei si neintreruperea gandurilor disfunctionale, a convingerilor dezadaptative, a ruminatiilor, a comportamentelor care intretin starea depresiva pot duce la agravarea depresiei, la incapacitatea de a functiona pe plan socioprofesional, personal, inclusiv lipsa interesului fata de autoingrijire – vestimentatie, aspect, igiena.

Doi factori importanti si care sunt prezenti in episodul depresiv (si in tulburarea derpesiva) sunt reducerea importanţei acţiunilor pozitive „ceea ce am facut este foarte usor, orice putea sa o faca”, lipsa recompenselor si imagine de sine negativă – persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor si le exagereaza, isi vad doar defectele si chiar inventeaza unele, reduc importanta trasaturilor pozitive, a calitatilor pe care le au. Persoanele depresive pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe, incapabile.

Riscurile netratarii depresiei

  • indepartarea familiei, prietenilor, adica a suportului emotional de care ai nevoie
  • pierederea locului de munca din cauza starii aproape permanente de oboseala fapt care poate genera si probleme de ordin financiar care adancesc persoana in neputinta, tristete, disperare
  • oferirea unui exemplu de parinte depresiv copiilor care preiau din comportamentul parintilor (invatarea comportamentelor prin imitatie), astfel si copilul fiind retras, trist, avand o imagine de sine negativa si o stima de sine scazuta sau din contra daca copilul
  • este suficient de mare il poate evita pe parintele / membru familiei care este mai tot timpul obosit si nemultumit pentru ca il face si pe el sa se simta astfel
  • somatizari (manifestari ale suferintei emotionale la nivelul corpului) – probleme ale organelor genitale, la nivelul pielii, tiroida
  • pierderea poftei de viata care poate duce la aparitia gandurilor suicidare

Depresia este „boala” oamenilor puternici, a celor care nu cer ajutor si care, la un moment dat, raman fara resurse interioare. Depresia e „boala” oamenilor care uita de sine, uita sa se puna pe primul loc si sa se iubesca.

Iubeste-te! Fii bun cu tine! Inconjoara-te de oameni luminosi, autentici! Fii recunoscator pentru ca esti aici si acum in haina umana, gata de o noua experienta!

Nu mai stii cum? (Re)INVATA!

Ganduri senine!

Iulia Păsărin, psihoterapeut integrativ si psiholog clinician

Date de contact / programari: 0728.967.011

 

 

 

Dorinta de a fi acceptat, de a simtii sentimentul apartenentei la grupul social si /sau profesional,  teama de a nu fi marginalizat sau respins, de a nu te face de ras, de a nu fi suficient de bun, de a nu-i supara pe ceilalti sunt cativa dintre factorii care pot duce la dezvoltarea unei stari anxioase (sociale, de performanta, generalizate), a unei manifestari de tip obsesiv-compulsiv (prin supra verificarea corectitudinii unor date sau realizarii unor sarcini) sau depresive. Acesti factori se dezvolta pe baza unei imagini negative a propriei persoane (neputinta, neincredere, minimalizarea propriilor calitati si maximizarea defectelor – convingeri dezadaptative – si supravalorizarea celorlalti),  a slabirii increderii in propira persoana (ce stiu, ce pot, ce succese am avut in trecut, accentuarea „esecurilor”).

Convingerile despre sine si ceilalti, imaginea de sine (felul in care ne vedem noi insine), increderea in propria persoana – a ceea ce stiu  si ceea ce pot – , a capacitatii de autovalorizare se constuiesc pe baza experientelor avute in copilarie (si aici putem gasi factorii predispozanti catre un comportament anxios/ depresiv / obsesiv-compulsiv / o imagine de sine devalorizanta / o stima de sine scazuta), a experientelor avute ca adult in interelationarea cu ceilalti, formandu-se astfel scheme cognitive (modele de gandire) care pot fi modificate in timp. Neurostiintele ne arata ca avem nevoie de o perioada de aproximativ 6 luni pentru a forma noi scheme cognitive prin formarea unor noi legaturi neuronale. Asadar, cu voina, implicare si efort sustinut, se poate!

Dependenta de parerea celorlalti, comparatia continua cu ceilalti (fara sa le cunoastem trecutul, experientele pentru ca modul in care am luat startul in viata, conteaza!), intransigenta cu noi insine, neglijarea propriilor nevoi emotionale, spirituale, sociale, pot deveni sursa nefericirii si imbolnavirii noastre sufletesti, psihice si corporale, dar si a transformatii in sclavi ai implinirii dorintelor celorlalti din dorinta de a fi acceptati, placuti, de apartenentei la un grup, fara a ne gandi cu ce costuri pentru noi (emotionale, psihice, somatice).

Anularea, ignorarea propriilor nevoi, visuri si canalizarea atentiei pe „a fi placuti de ceilalti”, a fi valorizati de ceilalti, uitand de sentimentul de autoapreciere si autovalorizare, de gasirea propriei stari de bine, echilibru, impacare, respect de sine, aduc in timp epuizare, nefericire,  suferinta emotionala, psihica, corporala prin somatizari – manifestarea durerii psihice in plan corporal – prin aparitia oboselii, durerilor musuclare, probleme gastrointestinale, cardiologice, dermatologice, a aparitiei tulburarilor  sistemului imunitar (pentru ca nu ne iubim suficient, ci ne autopedepsim).

Autoaprecierea realista a propriei persoane, aceptarea „defectelor” , limitelor, respectul fata de propria persoana, convingerea a merit lucruri bune, ca merit sa fiu apreciat, valorizat, sa imi dau voie sa gresesc si sa ma iert, dar si sa iert sunt solutiile pentru pastrarea sanatatii emotionale, psihice si fizice in atingerea si pastrarea  armoniei, linistii, echilibrului interior.

Autoobservarea, aprecierea realista a propriei persoane, acceptarea „defectelor”, autovalorizarea abilitatilor, respectul fata de propria persoana – a ceea ce sunt, ce stiu si ce pot sa fac – reprezinta puncte de placare esentiale in transfomrarea personala, punctul de pronire de la ce sunt la ceea ce imi doresc sa fiu si parcurgerea unui traseu sanatos bazat pe resursele personale si nu pe devalorizarea celor din jur.

In  dezvoltarea potentialului latent, a utilizarii resurselor interioare,  dar si in formarea si dezvoltarea unor abilitati noi – de autocontrol si autogestionare emotionala si comportamentala, de comunicare, organizare – , a modificarii unor convigeri disfunctionale, neadaptative, nesantatoase un pas important este luarea deciziei transformarii, apoi gasirea unui „ghid” care sa va indrume si insoteasca in atingerea obiectivelor propuse. Un astfel de ghid este psihoterapeutul care va este alturi in procesul de autocunoastre a nevoilor, potentialului, a vindecarii emotionale, a trezirii resurselor interioare si utilizarii lor, a preluarii rolului de leader in viata persoanla.

Sa nu uitam ca atunci cand ne lasam manipulati avem o implicare activa pentru ca alegem sa ne lasam manipulati, din dorinta de a nu fi dati la o parte, de a face pe plac unei persoane populare, de apartenenta la un grup, de teama, pentru ca „asa am invatat ca este usor si bine pentru noi” sau pentru a nu-i provoca pe ceilalti printr-un refuz. Sigur ca sunt situatii in care facem compromisuri, dar trebuie sa punem in balanta costuri – beneficii si sa cantarim daca merita sau nu.

Spor in demersul tranformarii voastre!

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al IRPI, membru al Federatiei Romane de Psihoterapie

Contat / programari

 

 

 

Simptomele atacului de panica sunt:

  • senzatia un nod in gat,
  • senzatia de scurtare a respiratiei, strangulare, sufocare,
  • palpitatii, durere sau disconfort precordial (dureri in zona inimii, in capul pieptului)
  • tremor sau trepidatii
  • transpiratii care nu au legatura cu temperatura mediului inconjurator, frisoane sau valuri de caldura
  • contracturi musculare, inclesarea dintilor
  • senzatii de slabiciune, vertij, dezechilibru,
  • senzatia de derealziare ca si cand esti strain de ceea ce se inampla in jur („senzatia de zapaceala, ameteli”)
  • dureri abdominale, senzatia de „piatra in stomac”, senzatie de greata, de voma
  • frica de a nu-ti pierde controlul sau de a nu innebuni
  • senzatia de furnicaturi, amorteala

Daca te-ai confruntat cu un astfel de episod in care ai avut 4 sau mai multe dintre manifestarile mentionate, manifestari care sa fi debutat brusc si sa fi atins intenstitatea maxima in aproximativ 10 minute, daca te-ai prezentat la medic si ai facut o serie de analize medicale, investigatii (electrocardiograma, computer tomograf  / RMN etc.) si acestea nu au evidentiat nici o problema la nivel somatic, atunci probabilitatea sa fi suferit un atac de panica este foarte ridicata.

Medicamentele pot rezolva situatia pe moment, dar, ele trateaza efectul si nu cauza.

Psihoterapia nu are efecte secundare, are in vedere identificarea cauzei, a factorilor predispozanti, declansatori, invatarea unui mod de gandire adaptativ (gratie neuroplasticitatii care ne permite sa invatam informatii si comportamente  noi).

Tu, esti un actor activ in psihoterapie, care devine mai constient de sine, de gandurile si trairile lui, care invata sa isi coordoneze gandurile, emotiile, comportamentele, viata

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor,  de Institutul Roman de Psihoterapie Integrativa si de Federatia Romana de Psihoterapie

Daca te-ai confruntat cu o astfel de situatie si doresti o consultatie in vederea inceperii psihoterapiei sau pur si simplu o consultatie de informare te invit sa faci o progrmare la numarul de telefon 0728.967.011

 

Povestea spune ca intr-o casa foarte mare traia un soricel, care, de ceva timp, era tare abatut. Desi putea sa faca foarte usor rost de hrana din proviziile celor care locuiau in casa, el avea o teama constanta de pisica. Se tot gandea ce bine ar fi daca s-ar putea transforma in pisica si in felul acesta ar scapa de teama.

In vecinatatea casei traia si un vrajitor, care cunostea gandurile vietuitoarelor si a auzit  dorinta soricelului.

Pentru ca i s-a facut mila de el, a mers sa il viziteze cu gandul de a-l transforma in pisica.

Inainte sa faca asta, l-a intrebat:

“Soricelule, de ce esti asa abatut toata ziua?”

Soricelul fiind suprins de aparitia vrajitorului, a raspuns:

“Sunt abatut pentru ca mi-e tare frica de pisica. Daca as putea fi in locul ei as scapa de toate grijile…”

Atunci vrajitorul i-a spus:

“Daca crezi ca asta te va ajuta, eu te pot transforma in pisica. Vrei? “

Soricelul, entuziasmat de idee, ii spuse:

“Vreau, desigur ca vreau, in sfarsit voi scapa si eu de teama.”

Vrajitorul isi lua bagheta magica, spuse cateva cuvinte intelese doar de el, si supriza: soricelul devenise pisica.

A inceput sa exploreze tot ce isi imagina ca era interzis sau periculos… Era atat de entuziasmat ca a scapat de toate temerile, incat nu a observat ca se apropie de cusca cainelui.

Dintr-o data, a auzit un latrat in spatele lui si s-a ascuns dupa coltul casei.

“Mi-e frica din nou… Mi-e teama de caine, oare cum as putea sa scap si de asta? Poate daca as fi caine, nu as mai avea nici o problema.”

Vrajitorul care isi facea plimbarea de dimineata prin zona lui, ii ascultase gandul si ii spuse:

“Hei soricelule, cum e in rolul de pisica? Ai scapat de teama?”

Soricelul ii raspunse:

“Exploram bucuros toate zonele gradinii, cand in spatele meu am auzit latratul cainelui si m-am speriat. Daca as putea fi caine, cu siguranta as scapa de toate temerile.”

Vrajitorul ii spuse:

“ Asadar, vrei sa te transform in caine acum?”

“ Da, chiar imi doresc mult, ii spuse soricelul.”

Zis si facut. Vrajitorul indrepta bagheta spre el si il transforma intr-o clipa in caine.

Noul sau rol il prindea tare bine, reusise sa se imprieteneasca cu cainele din cusca si isi mai facuse cativa prieteni din vecinatate.

Totul parea sa mearga bine…

Pana intr-o zi, cand unul dintre vecini a adus de la gradina zoologica un pui de tigru.

Nu parea foarte periculos, insa toata lumea spunea ca tigrul este un animal rapitor si e foarte puternic.

Incet, incet si-a facut aparitia un sentiment de teama si ingrijorare:

“Mi-e teama de tigru si de puterea lui. Ce as putea sa fac?”

Vrajitorul il veghea foarte rabdator si si-a folosit puterile sa il transforme in tigru.

Se imprietenise cu puiul de tigru si se aventurau toata ziua prin gradina.

Dupa putina vreme, a aflat niste zvonuri care l-au pus din nou pe ganduri. In casa de vis-à-vis locuia un vanator…

Teama i s-a cuibarit din nou in suflet si a inceput sa ii fie frica de vanator.

Se uita dupa vrajitor in speranta ca il va ajuta si de aceasta data…

Supriza lui insa a fost foarte mare, cand vrajitorul a trecut deasupra lui si l-a transformat din nou in soarece, spunandu-i:

“Nimic din ce voi face nu te va ajuta, pentru ca nu ai inteles niciodata ca ai crescut. E mai bine sa redevii ce ai fost.” (autor necunoscut)

 

Cam asa se intampla si in viata de multe ori. Ne uitam la cei din jur, vrem sa ajungem in rolul lor peste noapte, dar fara a cunoaste obiectiv atributiile rolului, fara a urca treptele una cate una, fara a urma lucrurile in ordinea fireasca pentru a ne adapta la fiecare rol si pozitie in parte, fara a intelege ce avantaje si dezavantaje ne aduce fiecare pozitie, este putin probabil sa evaluam si sa apreciem fiecare rol obtinut la valoarea reala, asumandu-ne oportunitatile si limitele fiecaruia dintre roluri. Daca iti doresti un rol, obtine-l corect, vezi daca ti se potriveste, iar daca nu, asumati revenirea la rolul precedent. Nu este o rusine, este asumarea responsabilitatii si evitarea interventiei “magicianului” (destin sau sef, cum vreti sa ii spuneti) de a te “pune la locul tau”.

Sa fim mai atenti la implinirea nevoilor personale si nu a hranirii orgoliilor. Dezvoltarea capacitatii de a ne sonda gandurile, emotiile, nevoile, dorintele, de a ne dezvolta anumite abilitati ne sunt utile in atingerea visurilor, autoimplinirii.

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin

0728.967.011

SERVICII

 

 

Sunt persoane care au o atitudine de evitare atunci cand sunt in fata unor situatii dificile, cand o situatie le creaza un nivel de disconfort accentuat mergand pana la anxietate. Nu toate persoanele care prezinta accentuarea unor trasaturi ale personalitatii – timiditate, efort mai mare pentru a socializa – prezinta o tulburare de personalitate evitanta. Spre deosebire de pesoanele care au un astfel de comportament de stingherire in diferite situatii sociale, persoanele cu tulburare de personalitate evitanta se evidentiaza printr-o evitare comportamenala, emotionala, cognitiva marcanta, chiar si atunci cand aceste comportamente impiedica indeplinirea obiectivelor sau dorintelor personale.

La baza tulburarii de personaltiate evitanta stau dispretul de sine (lipsa autovalorizarii), convingeri irationale de respingere a propriei persoane de catre ceilalti.

Tulburarea de personalitate evitanta are multe trasaturi comune cu fobia sociala. Principala diferenta este ca in timp ce multe persoane cu fobie sociala manifesta anxietate sociala in diferite situatii sociale precum discursurile publice, scrisul in public, mancatul in public, persoanele cu tulbuare de personalitate evintanta prezinta anxietate  in toate situatiile sociale, evita contactul social sub orice forma.

Si in cazul tulburarii de panica sau agorafobie intalnim trasaturi asemanatoare cu cele prezente in tulburarea de personalitate evitanta si anume, comportamentul evintat. Dar motivele acestui coportament sunt diferite. In timp ce persoanele cu tulburare de panica si agorafobie evita situatiile care le alimenteaza teama de un nou atac de panica, se senzatiile asociate atacurilor de panica sau de teama ca nu se afla intr-un loc sigur sau langa o persoana care sa o poata „salva” de la dezastrul fizic sau mintal, tendinta de evitare in tulburarea de personalitate evitanta este alimentata de teama de critica, de respingere sociala in cadrul relatiilor.

Daca persoanele cu fobie sociala se tem sa se expuna in diferite situatii sociale, persoanele cu tulburare de personalitate evitanta isi doresc sa fie mai aproape de ceilalti, dar se tem sa initieze relatii sau sa raspunda la incercarile altora de a intra intr-o relatie cu ei, deoarece sunt siguri ca vor fi respinsi, iar perspectiva aceasta este insuprotabila pentu ei.

Imaginea de sine a persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta: vulnerabil la desconsiderare, respingere; lipsit de abilitati sociale; incompetent

Imaginea despre ceilalti a persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta: critici, ofensatori, superiori

Convingerile de baza ale persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta:

„Daca se apropie de mine, oamenii vor descoperi cine sunt cu adevarat si ma vor respinge”

„Ar trebui sa evit sa atrag atentia; trebuie sa trec neobservat/a”

„Daca imi inabus emotiile, voi fi ok. Daca incep sa ma simt rau, nu voi putea suporta acest lucru”

„Nu pot fi iubita, sunt lipsita de valoare”

„Sunt vulnerabila la emotii negative”

Strategii principale: evita situatiile de evaluare; evita gandurile si emotiile neplacute si situtiile cu potential de a-i starni astfel de ganduri si emotii.

Strategii de coping (de adaptare):

  • evita initierea conversatiilor, incearca sa distraga atentia de la ea, evita sa se deschida in fata altora;
  • evita sa se gandeasca la lucruri care o fac disforica (trista, nemultumita de sine, irascibila), evita emotiile negative ori de cate ori este posibil, prin ignorarea lor si prin evitarea situatiilor sociale;
  • evita sa fie asertiva cu ceilalti, evita confruntarea si situatiile in care i-ar putea nemultumi pe ceilalti.

Exemplu:

SITUATIE:  se gandeste la o petrecere la carea fost invitata

GAND AUTOMAT:  „Nu voi gasi subiecte interesante de discutie. Am sa ma simt groaznic”

INTERPRETARE GAND: „sunt necorespunzatoare, nu am ce cauta acolo”

EMOTIE: anxietate, tristete

COMPROTAMENT: renunta, ramane acasa

Accentuarea unor trasaturi de personalitate – timiditate, disconfort in relatiile sociale, teama de a fi „nepotrivit” –  nu inseamna diagnosticarea cu tulburare de personalitate evitanta. Identificarea acestor trasaturi accentuate ale personalitatii cu ajutorul unor chestionare de specialitate ,  urmarea unui demers psihoterapeutic personalizat, este util in ameliorarea acestor trasaturi. In cadrul sedintelor de psihoterapie persoana este ghidata spre autoanaliia, identificarea factorilor predispozanti, a factorilor de mentinere, dezvoltarea abilitatilor de relationare, modificarea gandurilor irationale.

Stiu ca pentru o persoana care prezinta timiditate, teama de a fi criticata, care evita situatiile sociale nu este usor sa se implice intr-un demers psihoterapeutic. Dar mai stiu si ca odata creata relatia terapeutica de incredere, confort, suport, intelegere, cu implicarea activa a persoanei, lucurile se pot schimba!

Cu drag,

Iulia Pasarin, psiholog clinician si psihoterapeut integrative

 PSIHOTERAPIA – ingrijirea sufletului prin cuvinte

Resurse teoretice: A.Beck si colaboratorii, „Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate”

 

Principalele elemente prezente la persoanele care prezinta tulburare anxioasa de separare sunt:

  • Anxietate excesiva privind separarea de casa sau de pesoane cu semnificatie majora (de atasament),
  • Anxietatea depaseste nivelul firesc pentru etapa in care se afla persoana,
  • Disconfort excesiv cand se afla in afara casei sau sunt separati de persoanele de atasament sau cand anticipeaza ca urmeaza sa fie separate de aceste persoane sau de casa,
  • Ingrijorare crescuta cu privire la starea de sanatate sau la posibilul deces  al persoanelor fata de care sunt atasati (in special atunci cand nu se afla in prezenta lor, simtind nevoia sa stie unde se afla si sa tina permanent legatura cu ele),
  • Ingrijorare cu privire la posibile evenimente nedorite care ar putea surveni in viata lor, cum ar fi: sa aiba un accident care i-ar impiedica sa fie impreuna cu persoanele de atasament sau sa fie rapiti, sa se rataceasca (ultimile doua fiind prezente in special in cazul copiiilor),
  • Evita sau refuza sa plece singuri din cauza fricii de separare,
  • Frica sau ezitare persistenta si excesiva de a fi singuri sau in absenta unei persoane securizante, de atasament, atat acasa, cat si in alte locuri. Adultii se simt neplacut, disconfortant cand calatoresc singuri, cand trebuie sa doarma intr-un hotel; pot prezenata cosmaruri repetate al caror continut reflecta anxietatea de separare a pesoanei (distrugerea familiei prin incendiu, crima, catastrofe),
  • Ezitarea sau refuzul de amerge la culcare fara o persoana apropiata sau sa doarma in afara casei – copiii nu pleaca in excursii, peste noapte merg si „invadeaza” patul parintilor; adultii evita sa dorma in afara casei,
  • Somatizari: cefalele, acuze adominale, grata varsaturi – intalnite in special la copii; la adulti sunt inalnite in special simptome cardiovasculare – palpitatii, ameteala, senzatie de lesin.

Pentru a vorbi de tulburare anxioasa de separare la copii si adolescenti (pana in 18 ani) este nevoie de persistenta simptomelor principale cel putin 4 saptamani, iar la adulti este nevoie de o perioada de minim 6 luni.

Pentru avorbi de o tulburare este nevoie ca manfestarile sa creeze o detresa, perturbare senificativa a vietii personale, sociale, scolare, profesionale, in alte domenii importante ale vietii.

Elemente, manifestari asociate care apar in absenta persoanelor de atasament si care creaza disconfort marcant, anxietate accentuata la copii, adolescenti si adulti:

  • Retragere sociala
  • Apatie
  • Tristete
  • Dificultati de concentrare
  • Frica de animale, monstri, intuneric, hoti, accidente de masina, de a calatorii cu avionul sau de alte situatii pe care le considera periculoase pentru familie au pentru ei insisi.
  • Unele pesoane sufera de nostalgie si au un sentiment de disconfort pana la durere atunci cand sunt plecati de acasa.
  • In cazul copiilor tulburarea anxioasa de separare poate duce la refuz scolar, urmat de probleme academice si de izolare sociala.
  • Atunci cand sunt foarte suparati ca au fost despartiti de persoana de atasament copiii pot sa devina agresivi.
  • Ca adulti sunt depedenti si hiperprotectori

Consecintele functionale principale ale tulburarii de separere:

  • Persoanele cu aceasta tulburare isi limitaza activitatile independente in afara casei sau in absenta persoanelor de care sunt atasati
  • Sunt retrasi din punct de vedere social
  • Evita socializarile
  • Pot dezvolta dependenta de substante pe motiv ca „isi fac curaj” sa socializeze sau dependenti emotional (gelosi, se lipesc de partener „ca marca de scrisoare”

Comportamentul in tulburare de separeare ca si in alte tulburari, afectiuni este unul invatat sau vine ca oglindire a schemelor de gandire (convingeri, pe baza unor experiente). Psihoterapia implica „demascarea” factorilor predispozanti (de regula experiente ale copilariei timpurii), factorii de mentinere, restructurarea cognitiva si reglarea emotionala.

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ

Va invit sa cititi si Copiii şi anxietatea de separare

SERVICII  PSIHOTERAPIE

 

Teama normala implica reactii psihofiziologice de adaptare la o situatie in care exista un pericol real sau o situatie tensionata reala si are rolul de a ne mobiliza energiile, de a ne ascutii gandirea, atentia, de a ne activa reflexele pentru a actiona repede si bine si mai ales, asa cum am mai spus si subliniez, adaptativ. Atunci cand nu exista un pericol real si ne temem aproape permanent, “presimtind” ca ceva rau se va intampla in orice moment, cand devenim disfunctionali din cauza acestor frici, cand ne este afectata viata familiala, sociala, profesionala, atunci este vorba despre acutizarea acestei probleme pe care nu o mai putem tine sub control, ne autoizolam este normal sa dorim sa invatam sa ne gestionam gandurile, trairile, temerile, sa ne recapatam viata de dinaintea aparitiei si acutizarii acestor stari, frici, este nevoie sa apelam la ajutorul psihoterapiei (psihoterapie = “ingrijirea sufletului prin cuvinte”) .

Anxietatea poate aparea in urma unei experiente de viata, dar ea este „hranita” si intretinuta de ganduri si convingeri irationale.

Anxietatea este o stare caracterizată de gânduri şi senzaţii neplăcute, de manifestări fizilogice care crează disconfort – palpitaţii, transpiraţii, tremor, senzaţia de ireal, ameţeli.

 Anxietatea este un răspuns la o situaţie sau stimul perceput ca ameninţător sau periculos.

Au fost identificate 3 elemente de bază ale anxietăţii:

  • perceprea unui pericol iminent
  • atitudine de aşteptare în faţa acestui pericol
  • un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol

ANXIETATE ŞI FRICĂ

Deseori cei doi termeni sunt confundaţi şi utilizaţi cu acelaşi înţeles. Frica este o emoţie normală, utilă şi protectoare care face ca atunci când sesizăm un pericol real corpul să îşi mobilizeze resursele şi să fim mai prudenţi. Frica fiind un mecanism bazal de supravieţuire care ne perimite să ne mobilizăm pentru a face faţă unui pericol real, se manifestă printr-o stare de hiperexcitaţie la nivel psihic, iar la nivel comportamental se trece la reacţii de genul luptă sau fugi.

Manifestările fricii la nivelul celor trei sisteme:

  • Manifestările fiziologice: accelerarea ritmului cardiac (poate fi resimţită sub forma palpitaţiilor), redirecţionarea sângelui dinspre organele interne către muschi (care provoaca uscarea gurii, greaţă şi disconfort abdobimal), dificultăţi în respiraţie sau chiar senzaţia de sufocare urmate de hiperventilaţie, amorţeala membrelor inferioare, furnicături, ameţeală, senzaţia de depersonalizare (ca şi când corpul nu ar fi al tău)
  • Manifestările comportamentale, şi aici ne referim la fugă, evitarea situaţiilor generatoare de frica sau fobie, dar şi ale comportamente cu rol protective
  • Manifestările cognitive: gânduri disfuncţionale, predicţii catastrofale care declanşează şi amplifică fricaSpre deosebire de frică pe care cercetătorii – psihologi, neurologi, etologi – au definit-o ca pe o emoţie declanşată de o ameninţare specifică şi reală, anxietatea se maifestă în afara unui pericol real. Aceasa este şi principala diferenţă dintare cele două emoţii.În trăirea anxioasă teama este anticipativă, apar gânduri referitoare la lucruri negative care se pot întâmpla. Îngrijorarea poate ajunge să fie prezentă în gânduri şi comportament în marea majoritate a zilei, să perturbe buna funcţioanre a persoanei. 

Gândul că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, că „pericolul pluteşte în aer”, exprimarea îngrijorărilor prin cuvinte, comportament, manifetări fizilogice – lucruri care întreţin starea de frică iraţională şi care duc la mobilizarea corpului pentru confruntarea cu un pericol – adrenalina se varsă în sânge, apare hiperventilaţia, creşte pulsul, bătăile inimii devin alerte – corpul este pregătit pentru situaţia luptă sau fugi. Uneori, apare „îngheţarea” sau „paralizia de frică”, moment în care persoana se blochează, devine „stana de piatră”.

In creionarea tulburarii anxioase din punct de vedere psihologic, intalnim:

  • Factori predispozanti – experiente timpurii ale copilariei care raman “in asteptare”, silentioase pana cand sunt activate de factori precipitanti.
  • Factorii precipitanti sunt evenimente de viata care activeaza “memoria” senzoriala si cognitiva a experientelor trecute si provoaca tulburarea anxioasa.
  • Factori de mentienere:
    • atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are fata de propriile ingrijorari. De exemplu, persoana intelege ca anxiearea, manfiestarile din planurile cognitiv, fiziologic, emotional ii dauneaza, dar pe de ata parte se simte vinovata sa renunte la aceste temeri.
    • comportamentele de evitare incercand sa diminueze disconfotul simtit.
    • comportamente de asigurare excesiva.

Psihoterapia tulburărilor anxioase cuprinde 5 etape:

1. Evaluarea

2. Stabilirea planului de intervenţie

3. Intervenţia propriu-zisă

In cadrul intervenţiei clientul învaţă să identifice care sunt factorii declanşatori / anxiogeni, identificarea convingerilor disfunctionale sau neadaptate situatiei – exacerbarea – , a manfiestarilor psihosomatice, cognitive, comportamentale, emotionale, a beneficiilor secundare.

Alaturi de demersul psihoterapeutic tehnicile de eliberare emotionala (EFT) cresc sansa de ameliorare si indepartare a gandurilor, emotiilor si comportamentelor specifice tulburarii anxiaose.

4. Finalul psihoterapiei

5. Şedinţele de follow-up

Planul de interventie este personalizat problemelor si tipologiei clientului.

Un aspect important este faptul ca tulburarile anxioase sunt de mai multe feluri:

  • anxietatea sau fobia specifica
  • anxietatea sociala (fobia sociala)
  • tulburarea de panica  si atacul de panica
  • agorafobia
  • tulburarea de anxietate generalizata
  • tulburarea anxioasa de separare
  • mutismul selectiv

Fiecare dintre aceste faţete ale tulbuarilor de anxietate vor fi dazbatute separat.

Nu lăsa anxietatea să te împiedice să îţi trăieşti viaţa, să îţi limiteze spaţiu de acţiune, zona de confort. Acţinând la începutul apariţiei primelor simptome vei fi mai conştient şi mai motivat pentru schimbare, te vei implica mai activ în demersul terapeutic.

Acceparea anxietăţii luni sau ani, „convieţuirea” cu aceasta, va face ca si teama de schimbare sa fie mai puternică, iar gândurile că „nu vei mai fi ca înainte” vor fi din ce în ce mai frecvente.

Alegerile ne schimbă viaţa – în bine sau în rău. Iar lipsa actiunii este si ea o alegere ca si alegerea implicarii intr-un demers de autocunoatere si autovindecare. Tu ce alegi?

In cabinet rolul meu este de a te asculta, de a te insotii in (re)gasirea resurselor interioare, de a te incuraja sa actionezi, sa  iesi din zona de confort, de a-ti alaturi si de a te ghida in aceasta etapa dificila a vietii tale.

Iulia Pasarin, psiholog clinician specialist si psihoterapeut integrativ

Doresti o programare? O poti face la numarul de telefon 0728.967.011

 

Resurse: R. Leahy, S. Holland, S. Boncu, D. Nastase; DSM 5

PsyEssential – Cabinet de Psihologie acreditat de Colegiul Psihologilor

Infiintat in 2010 si investit cu multe visuri si sperante, cabinetul PsyEssential se afla intr-o zona usor accesibila in langa Foisorul de Foc, la 5 minute de statia de troleibuz 69, la 2 minute de statia de autobuz 133 si 135.

In cadrul cabinetului de psihologie PsyEssential va sunt oferite servicii profesionale de psihologie clinica (evaluari psihologice, rapoarte de evaluare psihologica pentru medic, CNAS, Comisia de Incadrare in Grad de Handicap), de psihoterapie – suport pentru ingelegerea trairilor si comportamentelor personale, pentru identificarea factorilor predispozanti, declansatori si de mentinere a diferitelor stari emotionale –  tulburari care tin de procesele afective (depresie), tulburari de anxietate, inclusiv gestinoarea atacului de panica, stres posttraumatic, insomnie, tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie) si de dezvoltare personala (imbunatatirea abilitatilor de comunicare, de depasire a timiditatii, de gestionare si organizare a timpului), realizarea  profilului personalitate.

Cadrul profesional, respectul si confiedentialitatea sunt printre cele mai impotante aspecte pe care le veti gasi aici.

Starea de bine si confortul emotional al clientilor cabinetului conteaza !

Va invit sa pasiti in cabinet si sa exploram impreuna lumea gandurilor, emotiilor, sa privim in trecut, sa traim in prezent si sa ne pregatim pentru viitor.

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ specialist acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa si al Federatiei Romane de Psihoterapie

Programari: 0728.967.011

Membrii familiilor persoanelor care au fost diagnosticate cu dementa sunt pacientii din umbra, invizibili. Atunci cand pacientul se afla intr-un stadiu inaintat al bolii sau / si cand exista si tulburari non-cognitive (de comportament –agitatie, depresie, agresivitate) la care se adauga si scaderea gradului de autonomie persoanela din familie care ingrijesc pacientul in cea mai mare parate a timpului, tind sa manifeste tulburari de tip burnout (epuizare psihica datorata stersului de la locul de munca), dar in acest caz vorbim de sindromul burden – in traducere „povara” (epuizarea psihica, emotionala a membrului de familie care ingrijeste bolnavul si care se vede „constrans” sa nu poata „demisiona” de la acesta sarcina).

Persoanele apropiate – copiii pacientului de cel emai multe ori – trec si ei prin faze de negare, furie, depresie, negociere, acceptare. La toate aceste faze se adauga teama de a nu mosteni  aceasta boala, fie ca vorbim despre dementa de tip Alzheimer, vasculara sau mixta (acestea fiind cele mai intalnite tipuri de dementa).

Socul de a-ti vedea parintele sau bunicul, ori alt membru din familie cu insemnatate emotionala pentru tine intr-un stadiu de degradare accentuat este uneori greu de gestionat. Asfel, diagnosticarea unui membru de familie apropiat cu o astfel de afectiune poate declansa copiilor, sotiei / sotului, nepotilor o stare de tristete mergand pana la depresie sau panica, anxietate, o criza psihica – incapacitatea persoanei de a gasi resursele interne necesare (putera interioara) gestionarii situatiei.

Consilierea psihologica va poate ajuta sa descarcati gandurile, temerile, emotiile, sa reevaluati si recadarati situatia, sa acceptati prezentul, sa va pregatiti pentru viitor si mai ales sa va pastrati echilibrul psihic si emotional.

Recunoasterea primelor simptome si diagnosticarea corecta care implica consult psihiatric, computer tomograf cerebral, evaluare neuropsihologica facuta de un psihiolog clinician, poate face ca prin administrarea unui tratament adecvat sa incetineasca evolutia bolii.

Daca ati observat ca la o persoana draga au aparut tulburari de concentrare a atentiei, de orietnare in timp si spatiu – nu mai stie data, se simte dezorientata in locuri cunoscute – , isi aminteste mai greu cuvintele, atunci ar fi util consultul unui specialist.

Diagnosticarea din timp poate aduce pacientului prelungirea perioadei de pastrare a autonomiei, a calitatii vietii, a demnitatii, iar dumneavoastra timp pentru a va bucura de momente impreuna, de adaptare si de inteagrare a noii situatii.

Doriti o programare? O puteti face la numarul de telefon 0728.967.011.  Evaluarea include eliberarea Raportului de evaluare psihologica pentru medicul psihiatru si Casa de Asigurari de Sanatate.

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut

 

Ţi s-a întâmplat vreodată să te afli înaintea unui eveniment important, la birou, acasă sau pe stradă sau doar să te gândeşti la sarcinile pe care le ai de îndeplininit şi ai simţit transpiraţii reci pe corp, că respiraţia se acelerează şi totuşi senzaţia că „aerul nu îţi ajunge”, simţeai bătăile inimii tot mai puternic, gura uscată, senzaţia că nu poţi să înghiţi şi teama că te-ai putea prăbuşi? Asta înseamnă că te-ai confruntat cu un atac de panică.

Atacul de panică nu este o boală în sine, dar netratată poate declanşa tulburarea de panică.

 

Atacul de panică poate apărea fără un motiv aparent „din senin” sau înaintea unui eveniment important ori ca urmare a unei perioade solicitante.

Atacul de panică se declanşeză brusc şi în 10 minute manifestările ating intensitatea maximă.

Principalele simptome ale atacului de panică sunt:

– Scurtarea respiraţiei sau hiperventilarea

– Palpitaţii ale inimii

– Durere în piept sau disconfort

– Transpiraţii

– Valuri de căldură sau de frig

– Tremor (în special la nivelul membrelor superioare şi inferioare)

– Senzaţia de „nod în gât”sau că nu poţi să înghiţi nici propria salivă

– Senzaţia de ireal (derealizare)

– Senzaţia de ameţeală, de pierdere a echilibrului, de leşin

– Teama de a pierde controlul şi / sau de a înnebuni şi / sau de a muri

O parte dintre simptome sunt asemănătoare infarctului miocardic motiv pentru care este binevenit un control la un medic specialist pentru a te asigura că nu sunt probleme cardiologice.

Nu uita că atacurile de panică repetate pot duce la apariţia panicii (tulburare de panică), iar aceasta este mai greu de tratat, iar neplăcerile create sunt mult mai mari.

Atacurile de panică pot fi ţinute sub control dacă le înţelgem, cunoaştem factorii declanşatori, învăţăm tehnici de control.

Poţi alege să devi sclavul fricilor mai mult sau mai puţin raţionale sau să înveţi să le controlezi.

În cadrul şedinţelor de psihoterapie poţi învăţa cum să preiei controlul şi să laşi fricile fără ocupaţia de bază – aceea de a te controla.

Soluţii pentru ameliorarea şi controlarea acestor stări există, deciza de a acţiona îţi aparţine.

psihoterapeut Iulia Pasarin

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE