Agorafobia reprezinta o stare de teama resimtita de o persoana in locurile sau in situatiile din care respectivei persoane i se pare greu sa evadeze sau i pare ca ar fi dificil sa se ajunga la ea in cazul in care i se face rau. In multe cazuri apare ca urmare a unui atac de panica, dar nu este obligatoriu ca cele doua – atacul de panica si agorafobia – sa coexiste.

Atacul de panica poate aparea si in timpul somnului, in stare de relaxare, siutatie datorata scaderii semnificative a pulsului in timpul somnului,  fapt care determina o reactie de compensare prin crestarea pulsului (reactie normala a creierului) ceea ce duce la trezirea  brusca din somn.

Simptomele specifice atacului de panica sunt:

  • Palpitatii
  • Transpiratie
  • Tremor (un tremor interior si / sau al extremitatilor)
  • Probleme de respiratie
  • Dureri in piept
  • Presiune toracica
  • Senzatia de voma, greata
  • Ameteli
  • Senzatia de lesin
  • Derealizare (sentiment de irealitate)
  • Depersonalizare (detasare de sine)
  • Furnicaturi
  • Frisoane
  • Valuri de caldura, bufeuri
  • Teama de a nu pierde conrolul
  • Teama de a nu innebuni
  • Teama de moarte
  • Teama de viitoare atacuri de panica, de faptul ca atacul de panica se poate repeta.

Atacul de panica se manifesta prin aparitia brusca a unei frici intense sau a unui disconfort intens – cu minim 4 simptome dintre cele enumerate mai sus –  care ating un punct maxim in decurs de cateva minute.

Agorafobia are urmatoarele manifestari:

  • Teama de a ramane singur
  • Teama de locuri aglomerate
  • Teama de spatii deschise
  • Tama de locuri publice
  • Teama de a calatorii cu autobuzul,masina, tramvaiul
  • Teama de a avea un atac de panica
  • Inabilitatea de a pleca de acasa fara persoana de siguranta
  • Evitarea situatiilor enumerate mai sus care provoaca frica, disconfortul

Atunci cand emotiile ne traiesc pe noi, cand ne retragem din viata sociala, cand hranim fricile in fiecare zi, putem spune ca viata ne traieste pe noi si ne multumim cu firmiturile oferite.

Atacul de panica, agorafobia nu ne sunt inamici, ci semnale de alarma trase de corpul nostru ca ceva nu este in regula, ca se simte obosit, agresat sau are nevoie de atentie.

Sa intelegem si sa vindecam mintea, sufletul si corpul, sa reinvatam sa traim in armonie cu noi si ceilalti, sa invatam sa ne iubim, sa ne acordam atentie, timp si spatiu!

Fii bun cu tine!

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ

Programarile se fac la numarul de telefon 0728.967.011

Pagina CONTACT SI SERVICII

Resurse: DSM 5

 

Teama normala implica reactii psihofiziologice de adaptare la o situatie in care exista un pericol real sau o situatie tensionata reala si are rolul de a ne mobiliza energiile, de a ne ascutii gandirea, atentia, de a ne activa reflexele pentru a actiona repede si bine si mai ales, asa cum am mai spus si subliniez, adaptativ. Atunci cand nu exista un pericol real si ne temem aproape permanent, “presimtind” ca ceva rau se va intampla in orice moment, cand devenim disfunctionali din cauza acestor frici, cand ne este afectata viata familiala, sociala, profesionala, atunci este vorba despre acutizarea acestei probleme pe care nu o mai putem tine sub control, ne autoizolam este normal sa dorim sa invatam sa ne gestionam gandurile, trairile, temerile, sa ne recapatam viata de dinaintea aparitiei si acutizarii acestor stari, frici, este nevoie sa apelam la ajutorul psihoterapiei (psihoterapie = “ingrijirea sufletului prin cuvinte”) .

Anxietatea poate aparea in urma unei experiente de viata, dar ea este „hranita” si intretinuta de ganduri si convingeri irationale.

Anxietatea este o stare caracterizată de gânduri şi senzaţii neplăcute, de manifestări fizilogice care crează disconfort – palpitaţii, transpiraţii, tremor, senzaţia de ireal, ameţeli.

 Anxietatea este un răspuns la o situaţie sau stimul perceput ca ameninţător sau periculos.

Au fost identificate 3 elemente de bază ale anxietăţii:

  • perceprea unui pericol iminent
  • atitudine de aşteptare în faţa acestui pericol
  • un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol

ANXIETATE ŞI FRICĂ

Deseori cei doi termeni sunt confundaţi şi utilizaţi cu acelaşi înţeles. Frica este o emoţie normală, utilă şi protectoare care face ca atunci când sesizăm un pericol real corpul să îşi mobilizeze resursele şi să fim mai prudenţi. Frica fiind un mecanism bazal de supravieţuire care ne perimite să ne mobilizăm pentru a face faţă unui pericol real, se manifestă printr-o stare de hiperexcitaţie la nivel psihic, iar la nivel comportamental se trece la reacţii de genul luptă sau fugi.

Manifestările fricii la nivelul celor trei sisteme:

  • Manifestările fiziologice: accelerarea ritmului cardiac (poate fi resimţită sub forma palpitaţiilor), redirecţionarea sângelui dinspre organele interne către muschi (care provoaca uscarea gurii, greaţă şi disconfort abdobimal), dificultăţi în respiraţie sau chiar senzaţia de sufocare urmate de hiperventilaţie, amorţeala membrelor inferioare, furnicături, ameţeală, senzaţia de depersonalizare (ca şi când corpul nu ar fi al tău)
  • Manifestările comportamentale, şi aici ne referim la fugă, evitarea situaţiilor generatoare de frica sau fobie, dar şi ale comportamente cu rol protective
  • Manifestările cognitive: gânduri disfuncţionale, predicţii catastrofale care declanşează şi amplifică fricaSpre deosebire de frică pe care cercetătorii – psihologi, neurologi, etologi – au definit-o ca pe o emoţie declanşată de o ameninţare specifică şi reală, anxietatea se maifestă în afara unui pericol real. Aceasa este şi principala diferenţă dintare cele două emoţii.În trăirea anxioasă teama este anticipativă, apar gânduri referitoare la lucruri negative care se pot întâmpla. Îngrijorarea poate ajunge să fie prezentă în gânduri şi comportament în marea majoritate a zilei, să perturbe buna funcţioanre a persoanei. 

Gândul că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, că „pericolul pluteşte în aer”, exprimarea îngrijorărilor prin cuvinte, comportament, manifetări fizilogice – lucruri care întreţin starea de frică iraţională şi care duc la mobilizarea corpului pentru confruntarea cu un pericol – adrenalina se varsă în sânge, apare hiperventilaţia, creşte pulsul, bătăile inimii devin alerte – corpul este pregătit pentru situaţia luptă sau fugi. Uneori, apare „îngheţarea” sau „paralizia de frică”, moment în care persoana se blochează, devine „stana de piatră”.

In creionarea tulburarii anxioase din punct de vedere psihologic, intalnim:

  • Factori predispozanti – experiente timpurii ale copilariei care raman “in asteptare”, silentioase pana cand sunt activate de factori precipitanti.
  • Factorii precipitanti sunt evenimente de viata care activeaza “memoria” senzoriala si cognitiva a experientelor trecute si provoaca tulburarea anxioasa.
  • Factori de mentienere:
    • atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are fata de propriile ingrijorari. De exemplu, persoana intelege ca anxiearea, manfiestarile din planurile cognitiv, fiziologic, emotional ii dauneaza, dar pe de ata parte se simte vinovata sa renunte la aceste temeri.
    • comportamentele de evitare incercand sa diminueze disconfotul simtit.
    • comportamente de asigurare excesiva.

Psihoterapia tulburărilor anxioase cuprinde 5 etape:

1. Evaluarea

2. Stabilirea planului de intervenţie

3. Intervenţia propriu-zisă

In cadrul intervenţiei clientul învaţă să identifice care sunt factorii declanşatori / anxiogeni, identificarea convingerilor disfunctionale sau neadaptate situatiei – exacerbarea – , a manfiestarilor psihosomatice, cognitive, comportamentale, emotionale, a beneficiilor secundare.

Alaturi de demersul psihoterapeutic tehnicile de eliberare emotionala (EFT) cresc sansa de ameliorare si indepartare a gandurilor, emotiilor si comportamentelor specifice tulburarii anxiaose.

4. Finalul psihoterapiei

5. Şedinţele de follow-up

Planul de interventie este personalizat problemelor si tipologiei clientului.

Un aspect important este faptul ca tulburarile anxioase sunt de mai multe feluri:

  • anxietatea sau fobia specifica
  • anxietatea sociala (fobia sociala)
  • tulburarea de panica  si atacul de panica
  • agorafobia
  • tulburarea de anxietate generalizata
  • tulburarea anxioasa de separare
  • mutismul selectiv

Fiecare dintre aceste faţete ale tulbuarilor de anxietate vor fi dazbatute separat.

Nu lăsa anxietatea să te împiedice să îţi trăieşti viaţa, să îţi limiteze spaţiu de acţiune, zona de confort. Acţinând la începutul apariţiei primelor simptome vei fi mai conştient şi mai motivat pentru schimbare, te vei implica mai activ în demersul terapeutic.

Acceparea anxietăţii luni sau ani, „convieţuirea” cu aceasta, va face ca si teama de schimbare sa fie mai puternică, iar gândurile că „nu vei mai fi ca înainte” vor fi din ce în ce mai frecvente.

Alegerile ne schimbă viaţa – în bine sau în rău. Iar lipsa actiunii este si ea o alegere ca si alegerea implicarii intr-un demers de autocunoatere si autovindecare. Tu ce alegi?

In cabinet rolul meu este de a te asculta, de a te insotii in (re)gasirea resurselor interioare, de a te incuraja sa actionezi, sa  iesi din zona de confort, de a-ti alaturi si de a te ghida in aceasta etapa dificila a vietii tale.

Iulia Pasarin, psiholog clinician specialist si psihoterapeut integrativ

Doresti o programare? O poti face la numarul de telefon 0728.967.011

 

Resurse: R. Leahy, S. Holland, S. Boncu, D. Nastase; DSM 5

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE