Schemele cognitive reprezinta modele de gandire si functionare pe baza cunostintelor, experientelor timpurii, experientelor de viata, ateptarilor fiecarei persoane. Schemele cognitive fac parte din cotidian, se activeaza o data cu intamplareile de zi cu zi si apartin nivelului inconstient. Ele functioneaza, se activeaza automat.

„Schemele nu sunt structuri fixe. Sunt configuraţii flexibile care reflectă regularităţile experienţei, oferind umplerea automată a informaţiilor lipsă, efectuând generalizări despre trecut, dar şi modificându-se permanent, adaptându-se pentru a reflecta starea de lucruri prezentă. Schemele sunt stări interpretative flexibile care reflectă amestecul de experienţă trecută şi circumstanţe prezente.“

Atunci cand gandirea, functionarea este una dezadaptativa vorbim despre scheme disfunctionale.

Young a identificat 18 scheme disfuncţionale, pe care le-a grupat în cinci categorii, pornind de la categoriile de nevoi pe care le manifestă un individ în dezvoltare.

Domeniul 1: Separare şi respingere – consta in expectanţa ca nu vor fi satisfacute nevoile de securitate, ingrijire, acceptare, respect. Este compus din 5 scheme :

Schemele din acest domeniu sunt rezultatul unui mediu familial prea detaşat sau al unuia prea imprevizibil şi abuziv. Nevoile de securitate, stabilitate şi empatie nu sunt îndeplinite pentru individul în dezvoltare. Din acest domeniu, fac parte următoarele scheme:

1) Abandon/instabilitate

2) Neîncredere / abuz – convingerea ca intr-un final tot vom fi inselati, ca ceilalti ne mint, ca ne fac sa suferim in mod intentionat.

3) Privaţiune emoţională – covingerea ca ceilalti nu ne ofera dragostea necesara

4) Deficienţa / rusine – sentimentul ca sntem fara valoare, rai, nedoriţi

5) Izolare sociala / instrainare – senaţia ca suntem izolaţi de restul lumii, ca suntem diferiţi si nu putem face parte dintr-un grup.

Domeniul 2: Slaba autonomie şi performanţe – se refara la propria capacitate de a supravieţui si funcţiona independent. Din acest domeniu, fac parte următoarele scheme:

1) Dependenţă / incompetenţă

2) Vulnerabilitatea în faţa pericolelor potenţiale

3) Proteţionism / personalitate atrofiata – reflecta nevoia de a avea o relaţie de apropiere si o implicaţie emoţionala exagerata cu una dintre personale apropiate (deseori parinti).

4) Eşecul – autoblamarea, convingerea ca nu este capabil sa faca ceva bine.

Domeniul 3: Limite defectuase – reflecta incapacitatea sau stabilirea cu deficienţa a limtelor interne, a responsabilitatilor fata de altul, a scourilor pe termen lung. Din acest domeniu, fac parte următoarele scheme:

1) Revendicarea drepturilor personale / dominanţa – convingerea ca sunem superiori altor oameni, revendicam drepturi si privilegii speciale.

2) Lipsa de autocontrol şi autodisciplină (toleranţă scăzută la frustrare)- dificultatea de a fi controlat, disciplinat, insuficient control al impuslurilor. Această schemă este urmare a lipsei de disciplină sau a unui model coerent de urmat în familie.

Domeniul 4: Dependenţa de ceilalţi – focalizarea excesiva pe satisfacerea doriţelor, nevoilor altora in detrimentul satisfacerii propriilor dorinţe si nevoi. Din acest domeniu, fac parte următoarele scheme:

1) Subjugarea – supunerea excesiva controlului celorlalţi pentru a evita furia, parasirea, alte represalii. Are 2 forme: subjugarea nevoilor si subljugarea emoţiilor.

2) Sacrificiul de sine – concentrarea excesiva asupra satisfacerii voluntare a nevilor zilnice ale celorlalţi pentru a evita sentimentul de a „fi egoist”

3) Indezirabilitate sociala / nevoia de aprobare – cautarea exagerata a aprobarii, recunoasterii, atenţiei celolrlalţi.

Domeniul 5: Hipervigilenţă şi inhibiţie

1) Negativism / pasivitate – accentuarea aspectelor negative ale vieţii (durere, moarte, pierdere, dezamagiri, conflicte, vina) in timp ce evenimentele pozitive sunt minimalizate.

2) Inhibiţie emoţionala / autocontrol exagerat – inhibarea acţiunilor, sentimentelor , comunicarii spontane pentru a evita dezaprobarea celorlalţi.

3) Standarde nerealiste / exigenţa – convingerea ca trebuie sa atingem niste standarde interiorizate foarte inalte de comportament si performanţa cu scopul de a evita critica.

4) Pedepsirea – convingerea ca oamenii ar trebui aspru criticat pentru greselilor. Implica tendinţa de a fi furios, intolerant cu ceilalţi si cu noi insine.

Care sunt schemele tale de gandire? Vino sa afam impreuna cu ajutorul testelor profesionale!

Sedinta evaluare (aplicarea testelor) + sedinta consiliere pe baza rezultatelor – 230 ron.

Durata fiecarei sedinte este de 60 de minute.

Daca in urma rezultatelor obtinute vei dori sa continui demersul terapeutic putem contura impreuna un plan terapeutic personalizat.

Iulia Pasarin

Psiholog clinician, psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor si Federatia Romana de Psihoterapie

Te invit sa faci o programare la numarul 0728.967.011

 

„Fiecare bloc de piatră are deja o statuie în interior şi sarcina de a o descoperi este a sculptorului” Michelangelo

Plecand de la aceasta idee putem spune ca in demersul dezvoltarii personale invatam sa ne descoperim.

Pe parcursul acestui drum invatam sa  identificam lucrurile care ne tin pe loc – temeri, rusine, vina, neincredere, persoane toxice, limitari (auto)impuse – si sa ne aplecam mai mult spre autocunoastere, spre identificarea nevoilor personale – iubire, autoafirmare, armonie, echilibru – , acceptarea si iubirea de sine.

Intelegand, constientizand blocaje si experiente care au dat nastere fricilor, rusinii, vinovatiei, resemnificandu-le, putem spune ca ne „sculptam” nu doar propria persoana, ci si viata, indepartand ce este de prisos si aducand la lumina, devenind constienti de ceea ce putem sa devenim, de importanta si frumusetea transformarii.

Dezvoltarea personala nu este un drum lin, pe care se paseste cu pasivitate, ci unul care necesita implicarea activa a ta, clientul. Este un drum cu suisuri si coborasuri, cu rezistente fata de constientizari si transformare, dar o calatorie atat de frumoasa de autocunoastere, redescoperire, reNASTERE!

Asa cum fluturele iese din cristalida cu aripile mototolite la inceput si pe parcursul a cateva ore sangele incepe sa circule prin aripi intinzandu-le, facandu-le functionale si etalandu-le frumusetea prin netezirea lor pentru ca apoi fluturele sa isi ia zborul, tot asa si pe parcursul demersului transformarii tale personale autocunoasterea, identificarea nevoilor si dorintelor personale, a convingerilor si valorilor te va face sa intelegi frumusetea zborului fluturelui – a libertatii si a bucuriei de a putea sa te simti bine cu tine!

 

Cu drag,

Iulia Pasarin

psiholog clinician, psihoterapeut

0728.967.011

 

Cuvântul „criză” derivat din termenul grecesc krisis care înseamnă indecizie sau „punct de cotitură” a fost introdus în domeniul sănătăţii mintale de Erik Lindemann pentru a descrie reacţia de doliu la pierderea unei persoane dragi. Dr. Kaplan considera că „criza” apare atunci când o persoană se confruntă cu o problemă pentru care nu are o soluţie imediată şi care pe moment pare de nedepăşit. Tot dr. Kaplan spunea „O criză apare atunci când o persoană se confruntă ca un obstacol important de viaţă si care pare pentru un timp insurmontabil prin utilizarea metodelor obişnuite de rezolvare a problemelor”. Această stare duce la o “blocare” a individului pe unul sau mai multe paliere ale vieţii sale, fapt ce reflectă o tulburare emoţională, tensiune psihică, anxietate şi inabilitate de funcţonare normală ceea ce face ca persoana în cauză să caute suport de specialitate – psihoterapie.

Dictionarul Oxford da urmatoarea definitie a “crizei”: un moment de dificultate intensa sau pericol; un moment cand o dificultate sau o decizie importantă trebuie să fie facuta; un punct de cotitura a evolutiei unei boli, cand se produce o schimbare importanta indicand fie recuperarea, fie moartea.

Dictionarul explicativ al limbii romane da urmatoarele definitii ale crizei:

  1. Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercari (adesea decisive) care se manifesta în societate;
  1. Moment critic, culminant, în evoluţia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cornice;
  2. Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium.

Dr. Kaplan spune că în criză avem 3 caracteristici importante:

  • “dezechilibrul homeostaziei psihologice;
  • mecanismele uzuale de coping sunt depasite;
  • exista evidentă unui reactii sau disfuncţii emotionale negative”

Un factor important care se adaugă declanşării crizei este percepţia individuală a factorilor stresanţi.

Astfel, Parad şi France continuă ideile lui Lindemann şi Kaplan şi se creionează “principalele caractristici ale crizei:

  1. un eveniment declanşator specific si identificabil;
  2. percepţia ca situatia este stressanta şi amenintatoare;
  3. credinta in incapacitatea personala de depasire a evanimenului;
  4. experinta unei stari emotionale de discomfort caracterizata in principal prin frica, anxietate, tensiune si confuzie;
  5. funcţionare deficitară.”

Exemple de situatii care duc la declanşarea unei crize personale ar fi:

  • pierderea serviciului,
  • separarea sau divorţul,
  • conflictelefamiliale sau munca,
  • moartea unei personae apropiate,
  • pierderi financiare,
  • probleme legale,
  • adaptarea la un nou rol – profesional sau personal (parinte, soacră)

Tot la momente de criză personală poate fi introdus şi momentul în care copiii pleacă de acasă (fie pentru a-şi întemeia propirul cămin, fie pentru că doresc să locuiască singuri), iar părinţii trăiesc sindromul “cuibului gol” – sentimentul de pierdere, de gol exterior si interior şi nevoie de suport pentru a integra acest nou rol pe care raţional îl înţeleg, dar emoţional încă nu l-au acceptat.

Aşadar, despre un moment criza personală sau existenţială vorbim atunci când situaţia cu care ne confruntăm la un moment dat nu o putem gestiona singuri, negăsind în acel moment resursele necesare conştientizării, explicării, adaptării la situaţia dată într-un mod sanogen (sănătos).

Psihoterapia poate fi “prietenul” de care aveţi nevoie să vă ghideze în conştientizarea felului în care percepeţi situaţia, să găsiţi resursele necesare adaptării şi soluţionării momentului de cumpănă.

Psihoterapeutul nu este acolo pentru a vă da “lecţii de viaţă”, ci pentru a înţelege felul în care percepeţi situaţia respectivă şi a vă ghida în observarea situaţiei din mai multe unghiuri, a vă stimula în găsirea resurselor pe care le-aţi folosit în trecut şi a le adapta situaţiiei prezente sau chiar a găsi resurse noi, utile în rezolvarea actualei situaţii de criză persoală / existenţială.

Cu drag,

Iulia Păsărin

0728.967.011

 

Resurse: dr. R. Vrasti

In construirea unei relatii armonioase  intre parinti si copil un rol important il are tipul de limbaj de iubire al copilului. Daca nevoia de iubire a copilului nu este satisfacuta, daca rezervorul lui de iubire este gol, sunt putine sanse ca dezvoltarea copilului sa decurga într-un mod armonios si ca el sa functioneze la un nivel optim. Investirea copilului cu iubire, afectiune, întelegere, formarea unui tip de atasament sigur, dar si responsabilizarea pentru propriile ganduri si fapte, la care se adauga învatarea modului de a-si exprima sentimentele si de a-si controla furia, iata doar cativa dintre pilonii care stau la baza dezvoltarii copilului dumneavoastra la un potential maxim.

Cu siguranta toti parintii îsi iubesc copiii, dar daca copilul nu simte asta, daca parintele nu îi vorbeste în principalul limbaj de iubire pe care il percepe copilul, se poate întampla ca el sa nu perceapa asta sau sa nu se simta suficient de iubit.

Gasirea si utilizarea limbajului principal de iubire al copilului dumneavoastra nu înseamna ca pe parcursul dezvoltarii sale nu va mai avea acte de nesupunere, dar cu siguranta faptul ca se stie si se simte iubit va va fi util în cresterea lui pentru a-l ajuta sa devina un adult responsabil. Asadar, „iubirea este fundamentul”.

Pornind de la acest principiu, s-a observat ca exista mai multe limbaje de iubire, mai precis 5 si anume: limbajul de iubire mangaierile fizice, limbajul de iubire cuvinte de încurajare, limbajul de iubire timpul acordat, limbajul de iubire darurile si limbajul de iubire serviciile.

Toate cele 5 limbaje de iubire trebuie sa fie prezente si sunt necesare în dezvoltarea copilului, dar unul dintre ele va deveni principalul limbaj de iubire, cel la care copilul va fi mai sensibil, cel la care se va constata ca va reactiona mai bine.

Limbajul de iubire nr. 1: mangaierile fizice. La copiii al caror principal limbaj de iubire consta în mangaieri fizice constatam importanta pe care o dau acesti copii îmbratisarilor, sarutarilor, atingerilor usoare pe umar, brat sau crestetul capului. Pentru acesti copii pe langa  cuvintele de afectiune pe care parintii le adreseaza, îmbratisarea oferita atunci cand pleca sau vin acasa, atingerea usoara pe umar atunci cand fac o fapta buna, simpla mangaiere pe crestet este o confirmare a faptului ca acestia îi iubesc. Asadar, îmbratisati-va copilul!

Limbajul nr. 2 de iubire: cuvinte de încurajare. Încarcatura emotionala a cuvintelor este receptata de copii înca dinainte a întelege sensul acestora. Astfel, tonul vocii, blandetea, atmosfera afectuasa sunt factori care comunica iubire si caldura emotionala unui nou nascut, de exemplu, precum si copiilor cu varste foarte mici care înca nu înteleg sensul cuvintelor. O data cu cresterea copilului si întelegerea sensului cuvintelor, vorbele de lauda, de afectiune, de tandrete, de încurajare devin ca un „balsam pentru sufletul copilului” care il hranesc pe interior, oferindu-i sentimentul valorii de sine si al sigurantei, copilul beneficiind de încarcatura pozitiva a acestor cuvinte toata viata. La opusul cuvintelor cu încarcatura pozitiva se aflla vorbele taioase, criticile care pot afecta imaginea de sine a copilului si pot pot arunca îndoieli asupra capacitatilor sale. Asadar, ganditi-va cat de mult va hraniti copilul pe interior spunandu-i o vorba buna sau un simplu „te iubesc”

Limbajul numarul 3 al iubirii: timpul acordat. Ceea ce este important pentru copiii care au ca principal limbaj de iubire timpul acordat este faptul ca faceti ceva împreuna, ca sunteti împreuna. Fie ca va jucati sau cititi o poveste sau mergeti în parc, important pentru copilul dumneavoastra este faptul ca sunteti doar cu el, ca îi acordati atentie doar lui, ca va petreceti timpul doar cu el. Timpul acordat presupune si contact vizual pozitiv, plin de afectiune, deci nu uitati sa va priviti copilul si sa îi transmiteti caldura, sprijinul si iubirea voastra neconditionata si privindu-l.

Indiferent daca principalul limbaj al iubirii copilului dumneavoastra este timpul acordat sau un alt tip de limbaj, nu uitati ca toti copii au nevoie de cat mai multa atentie din partea parintilor, de timp petrecut împreuna cu ei. Un simplu „tati, mami, hai sa ne jucam” poate însemna „daca va petreceti mai mult timp cu mine inseamna ca ma iubiti”. Petrecerea timpului cu copilul dumneavoastra înseamna sa creati amintiri pe care el, dar si dumneavoastra, le veti avea toata viata!

Limbajul nr. 4 al iubirii: darurile. Desigur ca tuturor copiilor (si nu numai) le face placere sa primeasca daruri, dar pentru unii copii darurile sunt cele care le spun cat de mult sunt iubiti. Într-un fel, acesti copii masoara iubirea în cadouri. De multe ori darurile pot fi simbolice sau create de parinti, fara a fi costisitoare, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, fiecare din cadourile primite se traduce prin iubire „mi-a facut acest dar (cadou) pentru ca ma iubeste”. Sigur ca toate cadourile din lume nu pot înlocui mangaierile, îmbratisarile, cuvintele de afectiune, timpul petrecut împreuna cu parintii, dar pentru copilul care are ca principal limbaj de iubire darurile, un cadou care poate fi de la o guma de mestecat, un set de creioane de colorat sau o bicicleta echivalentul lui „te iubesc”.

Limbajul nr. 5 al iubirii: serviciile. Pentru copiii cu acest principal limbaj de iubire serviciile pe care parintii lor le fac pentru ei reprezinta o forma de iubire. Unii copii considera faptul ca mama îi face supa preferata este o dovada de iubire, pentru altii faptul ca le face patul sau faptul ca le coase nasturii sau ca îi ajuta la lectii. Pentru ei serviciile facute de parinti este întarirea faptului ca acestia îi iubesc.

Cum puteti descoperii principalul limbaj de iubire al copilului dumneavoastra? Prin atentie si observatie. Pe masura ce copilul creste veti observa ca foloseste în mod special un anumit limbaj de iubire.

Este vacanta pentru copil si concediu pentru dumneavoastra, deci mai mult timp pentru a-l petrece alaturi de copilul, pentru a-l observa mai mult, pentru a invata sa comunicati cu el stra în propriul lui limbaj de iubire.

Umpleti-i rezervoarele cu iubire si sansele ca el sa se dezvolte frumos, armonios si sa devina un adult responsabil si echilibrat vor creste.

Material scirs de Iulia Pasarin

Resurse de informare: Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Gary Campman si Ross Campbell, Bucuresti, 2001

 Psihoterapie  Coaching  Profil personalitate  Consiliere vocationala

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.244.745

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE