Dorinta de a fi acceptat, de a simtii sentimentul apartenentei la grupul social si /sau profesional,  teama de a nu fi marginalizat sau respins, de a nu te face de ras, de a nu fi suficient de bun, de a nu-i supara pe ceilalti sunt cativa dintre factorii care pot duce la dezvoltarea unei stari anxioase (sociale, de performanta, generalizate), a unei manifestari de tip obsesiv-compulsiv (prin supra verificarea corectitudinii unor date sau realizarii unor sarcini) sau depresive. Acesti factori se dezvolta pe baza unei imagini negative a propriei persoane (neputinta, neincredere, minimalizarea propriilor calitati si maximizarea defectelor – convingeri dezadaptative – si supravalorizarea celorlalti),  a slabirii increderii in propira persoana (ce stiu, ce pot, ce succese am avut in trecut, accentuarea „esecurilor”).

Convingerile despre sine si ceilalti, imaginea de sine (felul in care ne vedem noi insine), increderea in propria persoana – a ceea ce stiu  si ceea ce pot – , a capacitatii de autovalorizare se constuiesc pe baza experientelor avute in copilarie (si aici putem gasi factorii predispozanti catre un comportament anxios/ depresiv / obsesiv-compulsiv / o imagine de sine devalorizanta / o stima de sine scazuta), a experientelor avute ca adult in interelationarea cu ceilalti, formandu-se astfel scheme cognitive (modele de gandire) care pot fi modificate in timp. Neurostiintele ne arata ca avem nevoie de o perioada de aproximativ 6 luni pentru a forma noi scheme cognitive prin formarea unor noi legaturi neuronale. Asadar, cu voina, implicare si efort sustinut, se poate!

Dependenta de parerea celorlalti, comparatia continua cu ceilalti (fara sa le cunoastem trecutul, experientele pentru ca modul in care am luat startul in viata, conteaza!), intransigenta cu noi insine, neglijarea propriilor nevoi emotionale, spirituale, sociale, pot deveni sursa nefericirii si imbolnavirii noastre sufletesti, psihice si corporale, dar si a transformatii in sclavi ai implinirii dorintelor celorlalti din dorinta de a fi acceptati, placuti, de apartenentei la un grup, fara a ne gandi cu ce costuri pentru noi (emotionale, psihice, somatice).

Anularea, ignorarea propriilor nevoi, visuri si canalizarea atentiei pe „a fi placuti de ceilalti”, a fi valorizati de ceilalti, uitand de sentimentul de autoapreciere si autovalorizare, de gasirea propriei stari de bine, echilibru, impacare, respect de sine, aduc in timp epuizare, nefericire,  suferinta emotionala, psihica, corporala prin somatizari – manifestarea durerii psihice in plan corporal – prin aparitia oboselii, durerilor musuclare, probleme gastrointestinale, cardiologice, dermatologice, a aparitiei tulburarilor  sistemului imunitar (pentru ca nu ne iubim suficient, ci ne autopedepsim).

Autoaprecierea realista a propriei persoane, aceptarea „defectelor” , limitelor, respectul fata de propria persoana, convingerea a merit lucruri bune, ca merit sa fiu apreciat, valorizat, sa imi dau voie sa gresesc si sa ma iert, dar si sa iert sunt solutiile pentru pastrarea sanatatii emotionale, psihice si fizice in atingerea si pastrarea  armoniei, linistii, echilibrului interior.

Autoobservarea, aprecierea realista a propriei persoane, acceptarea „defectelor”, autovalorizarea abilitatilor, respectul fata de propria persoana – a ceea ce sunt, ce stiu si ce pot sa fac – reprezinta puncte de placare esentiale in transfomrarea personala, punctul de pronire de la ce sunt la ceea ce imi doresc sa fiu si parcurgerea unui traseu sanatos bazat pe resursele personale si nu pe devalorizarea celor din jur.

In  dezvoltarea potentialului latent, a utilizarii resurselor interioare,  dar si in formarea si dezvoltarea unor abilitati noi – de autocontrol si autogestionare emotionala si comportamentala, de comunicare, organizare – , a modificarii unor convigeri disfunctionale, neadaptative, nesantatoase un pas important este luarea deciziei transformarii, apoi gasirea unui „ghid” care sa va indrume si insoteasca in atingerea obiectivelor propuse. Un astfel de ghid este psihoterapeutul care va este alturi in procesul de autocunoastre a nevoilor, potentialului, a vindecarii emotionale, a trezirii resurselor interioare si utilizarii lor, a preluarii rolului de leader in viata persoanla.

Sa nu uitam ca atunci cand ne lasam manipulati avem o implicare activa pentru ca alegem sa ne lasam manipulati, din dorinta de a nu fi dati la o parte, de a face pe plac unei persoane populare, de apartenenta la un grup, de teama, pentru ca „asa am invatat ca este usor si bine pentru noi” sau pentru a nu-i provoca pe ceilalti printr-un refuz. Sigur ca sunt situatii in care facem compromisuri, dar trebuie sa punem in balanta costuri – beneficii si sa cantarim daca merita sau nu.

Spor in demersul tranformarii voastre!

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al IRPI, membru al Federatiei Romane de Psihoterapie

Contat / programari

 

 

 

„A fost odata un soarece, mic si fara prea multa experienta de viata, sigur pe el si destul de indraznet care a cazut intr-un borcan cu smantana.

Cu greu reusea sa se ridice pana la suprafata pentru o gura de aer. Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. L-a si atins de cateva ori, iar in acele momente a fost cuprins de o senzatie cumplita de panica, vecina cu disperarea. La un moment dat nu a mai avut nici macar lumina pentru ca afara  se intunecase. Disperarea bietului soarece era totala. Avea de ales intre a se ineaca in smantana sau a da din labute toata noaptea sperand ca dimineata sa-l salveze cineva. Soricelul alese a doua varianta. Si tot batand el din labute ca sa ramana la suprafata s-a facut dimineata, iar soricelul obosit, epuizat de chinul prin care trecuse toata noaptea, abia daca mai dadea dintr-o labuta. Trezit la realitate, s-a intrebat de ce nu se scufunda. Uluit a constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce o batuse, o noapte intreaga, cu labutele” (autor anonim).

Putem transforma o situatie putin favorabila noua, in aparenta, intr-o victorie, doar prin speranta, vointa, mobilizare personala si efort sustinut. Spun aceste lucruri din inima pentru ca am trecut prin ele in timpul demersului personal de dezvoltare personala si in fiecare zi din viata mea. Transformarea este posibila, daca ti-o doresti. Nu crezi in transformare?! Pai… „daca nu are exista transformare, atunci… nu am avea fluturi” si cum fluturi avem …. 🙂

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin – psiholog clinician specialist, psihoterapeut integrativ specialist

Programari consultatii 0728.967.011

Pagina Servicii

 

autocunoastereStima de sine este strans legata de imaginea de sine care este modul in care o persoana se autopercepe din punct de vedere fizic, cognitiv, emotional, social si spiritual.

Daca imaginea de sine este una pozitiva si persoana se considera valoroasa, inteligenta, capabila atunci si stima de sine va fi una ridicata. Daca, din contra, persoana se considera inferioara, incapabila, respingatoare atunci si stima de sine va fi una scazuta.

Nu intodeauna imaginea de sine autoperceputa este una reala, autentica. De exemplu, in perioada adolescentei cand conteaza aprecierea celor din jur, in special a covarstnicilor, apartenenta la un anumit grup, persoana se poate simtii nevalorizata, respingatoare daca cei din jur o marginalizeaza, nu o integreaza in grup, lucru ce poate fi in neconcordanta cu realitatea.

Daca stima de sine este legata de modul in care ne autoevaluam si ne autovalorizam, increderea in sine care se formeaza si ea in timp si depinde foarte mult de modul in care suntem incurajati inca din copilarie de membri familiei sa avem initiativa, de modul in care suntem recompensati cu gesturi si vorbe motivationale intr-un sens pozitiv si potentator.

O persoana cu stima de sine ridicata are initiativa, crede in reusita sa, se implica in diferite activitati, este sociabila, aspira la un statut social inalt.

 O imagine de sine negativa duce la:

  • scaderea performantelor scolare, respectiv profesionale din cauza ca persoana nu se considera capabila si nu se implica in activitatile specifice statutului si rolului sau,
  • relatii disfunctionale cu familia si cu cei din jur pentru ca lipsa respectului fata de sine duce si la lipsa de respect fata de cei din jur, adesea aceste persoane invinovatindu-i pe ceilalti pentru esecul lor, fugind de responsabiliate.

 O imagine de sine negativa, duce la o stima de sine scazuta a persoanei care:

  • este aproape in permanenta nemultumita,
  • evita sarcinile noi,
  • evita sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale si pentru consecintele lor,
  • se considera mai mereu nedreptatita,
  • are o toleranta scazuta la frustrare, nivelul de empatie este foarte scazut,
  • considera ca mainifestarea emotiilor este o dovada de slabiciune,
  • poate alunca relativ usor spre un comportament deviant.

 O imagine de sine pozitiva duce la:

  • o buna performanta scolara, respectiv profesionala persoana implicandu-se in rezolvarea activitatilor specifice,
  • construirea unor relatii functionale si armonioase in familie si in afara acesteia, persoana incercand sa rezolve eventualele conflicte care apar intr-un mod amabil, printr-o comunicare asertiva fara sa se autoinvinovateasca sau sa invinovateasca pe ceilalti,

 Cum imaginea de sine este una pozitiva aceasta va atrege o stima de sine ridicata care inseamna ca persoana:

  • accepta situatiile noi ca fiind provocatoare – intr-un sens pozitiv, acestea avand scopul de a o mobiliza si automotiva in rezolvarea lor,
  • este independenta,
  • isi asuma responabilitatea pentru faptele sale si consecintele lor,
  • isi exprima adecvat emotiile pozitive si negative fara a fi conflictuala,
  • este mandra de succesul ei
  • este empatica,
  • comunica intr-un mod asertiv exprimandu-si opiniile intr-un mod adecvat fara sa ii jigneasca pe cei care nu ii impartasesc parerile,
  • reuseste sa treaca peste eventualele esecuri intr-un mod constructiv luandu-le ca pe experiente.

 Imaginea de sine negativa care are ca si consecinta o stima de sine scazuta a persoanei creaza un cerc vicios care poate duce la disfunctionalitate, cerc din care persoana mai poate iesi doar apeland la ajutor profesional.

 Construirea increderii in sine, a stimei de sine, autoperceperea realista si pozitiva a imaginii de sine sunt procese dinamice, de evolutie, care incep inca din copilarie, din familia de origine. La consolidarea acestora lucram pe parcursul intregii vieti, atat prin autoeducatie cat si prin participarea la cursuri sau sedinte individuale de autocunoastere si explorare a lumii interioare.

Indrazneste! Deschide fereastra catre autocunoastere, este primul pas spre reusita!

Pentru fiecare dintre voi,

Iulia Pasarin

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE