Dorinta de a fi acceptat, de a simtii sentimentul apartenentei la grupul social si /sau profesional,  teama de a nu fi marginalizat sau respins, de a nu te face de ras, de a nu fi suficient de bun, de a nu-i supara pe ceilalti sunt cativa dintre factorii care pot duce la dezvoltarea unei stari anxioase (sociale, de performanta, generalizate), a unei manifestari de tip obsesiv-compulsiv (prin supra verificarea corectitudinii unor date sau realizarii unor sarcini) sau depresive. Acesti factori se dezvolta pe baza unei imagini negative a propriei persoane (neputinta, neincredere, minimalizarea propriilor calitati si maximizarea defectelor – convingeri dezadaptative – si supravalorizarea celorlalti),  a slabirii increderii in propira persoana (ce stiu, ce pot, ce succese am avut in trecut, accentuarea „esecurilor”).

Convingerile despre sine si ceilalti, imaginea de sine (felul in care ne vedem noi insine), increderea in propria persoana – a ceea ce stiu  si ceea ce pot – , a capacitatii de autovalorizare se constuiesc pe baza experientelor avute in copilarie (si aici putem gasi factorii predispozanti catre un comportament anxios/ depresiv / obsesiv-compulsiv / o imagine de sine devalorizanta / o stima de sine scazuta), a experientelor avute ca adult in interelationarea cu ceilalti, formandu-se astfel scheme cognitive (modele de gandire) care pot fi modificate in timp. Neurostiintele ne arata ca avem nevoie de o perioada de aproximativ 6 luni pentru a forma noi scheme cognitive prin formarea unor noi legaturi neuronale. Asadar, cu voina, implicare si efort sustinut, se poate!

Dependenta de parerea celorlalti, comparatia continua cu ceilalti (fara sa le cunoastem trecutul, experientele pentru ca modul in care am luat startul in viata, conteaza!), intransigenta cu noi insine, neglijarea propriilor nevoi emotionale, spirituale, sociale, pot deveni sursa nefericirii si imbolnavirii noastre sufletesti, psihice si corporale, dar si a transformatii in sclavi ai implinirii dorintelor celorlalti din dorinta de a fi acceptati, placuti, de apartenentei la un grup, fara a ne gandi cu ce costuri pentru noi (emotionale, psihice, somatice).

Anularea, ignorarea propriilor nevoi, visuri si canalizarea atentiei pe „a fi placuti de ceilalti”, a fi valorizati de ceilalti, uitand de sentimentul de autoapreciere si autovalorizare, de gasirea propriei stari de bine, echilibru, impacare, respect de sine, aduc in timp epuizare, nefericire,  suferinta emotionala, psihica, corporala prin somatizari – manifestarea durerii psihice in plan corporal – prin aparitia oboselii, durerilor musuclare, probleme gastrointestinale, cardiologice, dermatologice, a aparitiei tulburarilor  sistemului imunitar (pentru ca nu ne iubim suficient, ci ne autopedepsim).

Autoaprecierea realista a propriei persoane, aceptarea „defectelor” , limitelor, respectul fata de propria persoana, convingerea a merit lucruri bune, ca merit sa fiu apreciat, valorizat, sa imi dau voie sa gresesc si sa ma iert, dar si sa iert sunt solutiile pentru pastrarea sanatatii emotionale, psihice si fizice in atingerea si pastrarea  armoniei, linistii, echilibrului interior.

Autoobservarea, aprecierea realista a propriei persoane, acceptarea „defectelor”, autovalorizarea abilitatilor, respectul fata de propria persoana – a ceea ce sunt, ce stiu si ce pot sa fac – reprezinta puncte de placare esentiale in transfomrarea personala, punctul de pronire de la ce sunt la ceea ce imi doresc sa fiu si parcurgerea unui traseu sanatos bazat pe resursele personale si nu pe devalorizarea celor din jur.

In  dezvoltarea potentialului latent, a utilizarii resurselor interioare,  dar si in formarea si dezvoltarea unor abilitati noi – de autocontrol si autogestionare emotionala si comportamentala, de comunicare, organizare – , a modificarii unor convigeri disfunctionale, neadaptative, nesantatoase un pas important este luarea deciziei transformarii, apoi gasirea unui „ghid” care sa va indrume si insoteasca in atingerea obiectivelor propuse. Un astfel de ghid este psihoterapeutul care va este alturi in procesul de autocunoastre a nevoilor, potentialului, a vindecarii emotionale, a trezirii resurselor interioare si utilizarii lor, a preluarii rolului de leader in viata persoanla.

Sa nu uitam ca atunci cand ne lasam manipulati avem o implicare activa pentru ca alegem sa ne lasam manipulati, din dorinta de a nu fi dati la o parte, de a face pe plac unei persoane populare, de apartenenta la un grup, de teama, pentru ca „asa am invatat ca este usor si bine pentru noi” sau pentru a nu-i provoca pe ceilalti printr-un refuz. Sigur ca sunt situatii in care facem compromisuri, dar trebuie sa punem in balanta costuri – beneficii si sa cantarim daca merita sau nu.

Spor in demersul tranformarii voastre!

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al IRPI, membru al Federatiei Romane de Psihoterapie

Contat / programari

 

 

 

„Fiecare bloc de piatră are deja o statuie în interior şi sarcina de a o descoperi este a sculptorului” Michelangelo

Plecand de la aceasta idee putem spune ca in demersul dezvoltarii personale invatam sa ne descoperim.

Pe parcursul acestui drum invatam sa  identificam lucrurile care ne tin pe loc – temeri, rusine, vina, neincredere, persoane toxice, limitari (auto)impuse – si sa ne aplecam mai mult spre autocunoastere, spre identificarea nevoilor personale – iubire, autoafirmare, armonie, echilibru – , acceptarea si iubirea de sine.

Intelegand, constientizand blocaje si experiente care au dat nastere fricilor, rusinii, vinovatiei, resemnificandu-le, putem spune ca ne „sculptam” nu doar propria persoana, ci si viata, indepartand ce este de prisos si aducand la lumina, devenind constienti de ceea ce putem sa devenim, de importanta si frumusetea transformarii.

Dezvoltarea personala nu este un drum lin, pe care se paseste cu pasivitate, ci unul care necesita implicarea activa a ta, clientul. Este un drum cu suisuri si coborasuri, cu rezistente fata de constientizari si transformare, dar o calatorie atat de frumoasa de autocunoastere, redescoperire, reNASTERE!

Asa cum fluturele iese din cristalida cu aripile mototolite la inceput si pe parcursul a cateva ore sangele incepe sa circule prin aripi intinzandu-le, facandu-le functionale si etalandu-le frumusetea prin netezirea lor pentru ca apoi fluturele sa isi ia zborul, tot asa si pe parcursul demersului transformarii tale personale autocunoasterea, identificarea nevoilor si dorintelor personale, a convingerilor si valorilor te va face sa intelegi frumusetea zborului fluturelui – a libertatii si a bucuriei de a putea sa te simti bine cu tine!

 

Cu drag,

Iulia Pasarin

psiholog clinician, psihoterapeut

0728.967.011

 

Într-o zi o tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de câte ori reusea sa rezolve o problema, alta noua îsi facea aparitia.

Se spune ca intr-o zi o tanara se duse la mama sa si se planse ca este prea obosita, ca totul este prea greu si nu mai face fata activitatilor in care era implicata, ca nu mai stie cum sa progreseze pe plan personal si profesional, ca se afla intr-un blocaj si ca a obosit sa lupte iar si iar fara nici un rezultat aparent. Tanara avea impresia ca de fieare data cand se rezolva o problema aparea alata si alta…

Mama ei o ascuta, apoi ii spuse să o urmeze în bucătărie. Aici, mama a umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. În scurt timp, apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba.

Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în al treilea bol.

Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o:

“Spune-mi ce vezi?”

“Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea.

Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. În final, mama a rugat-o sa guste din cafea. Fata, zâmbind, a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.

Curioasa, tanara a întrebat-o pe mama ei care este mesajul pe care vrea sa i-l transmită.

Zâmbind, mama i-a explicat ficei sale ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.

Morcovii s-au inmuiat si au devenit usor de sfaramat. Ouale au devenit foarte dure. In schimb cafeaua a schimbat apa.

– Care din aceste elemente te crezi tu? Cand adversitatea bate la usa ta, cum raspunzi? si-a intrebat ea fiica.

– Esti un morcov, care pare tare, dar, cand fatalitatea si durerea te ating, te inmoi si iti pierzi taria?

– Esti un ou care incepe cu o inima maleabila, cu un spirit fluid, dar dupa un obstacolul, o separare sau o despartire, devine dur si inflexibil? Pe din afara nu te schimbi, dar pe dinauntru ai un suflet si o inima de piatra?

– Sau esti un graunte de cafea? Cafeaua schimba apa fiarta, elementul care-i cauzeaza durere sau suferinta. Cand apa ajunge la punctul maxim de fierbere cafeaua lasa cea mai buna aroma si savoare.

– Fetiţa mea, i-a spus mama tinerei, îti doresc sa ajungi ca grauntele de cafea, ca atunci cand lucrurile nu sunt tocmai roz, sa poti reactiona pozitiv, fara sa te lasi invinsa de circumstante si sa faci in asa fel ca totul in jurul tau sa se amelioreze! Tu poti avea puterea sa schimbi lucrurile in loc sa te lasi invinsa.

 Autor anonym

 

Totul are un ritm şi un rost. Trăim expeirenţa veniri pe lume după nouă luni de călătorie în interiorul mamei. Când venim pe lume mediul nu este prea prietenos – multă lumină, prea mul zgomot, instrumente şi mâini reci, noi plângem în timp ce toţi din jur se bucură.

Încă de la început sunt lucruri care ne par potrivnice, dar depinde de noi cum ne adaptam – ne înmuiem precum morcovul, ne punem o armură pentru a nu ne fi invadat interiorul – precum oul sau facem tot ce ţine de noi să armonizăm mediul în care trăim, să îi atingem cu un strop de inspiraţie şi toleranţă pe cei din jur.

Am împărtăşit cu drag povestea aceasta cu voi. Sper să vă fie de folos sau măcar să vă pună puţin pe gânduri!

Iulia Păsărin

autocunoastereStima de sine este strans legata de imaginea de sine care este modul in care o persoana se autopercepe din punct de vedere fizic, cognitiv, emotional, social si spiritual.

Daca imaginea de sine este una pozitiva si persoana se considera valoroasa, inteligenta, capabila atunci si stima de sine va fi una ridicata. Daca, din contra, persoana se considera inferioara, incapabila, respingatoare atunci si stima de sine va fi una scazuta.

Nu intodeauna imaginea de sine autoperceputa este una reala, autentica. De exemplu, in perioada adolescentei cand conteaza aprecierea celor din jur, in special a covarstnicilor, apartenenta la un anumit grup, persoana se poate simtii nevalorizata, respingatoare daca cei din jur o marginalizeaza, nu o integreaza in grup, lucru ce poate fi in neconcordanta cu realitatea.

Daca stima de sine este legata de modul in care ne autoevaluam si ne autovalorizam, increderea in sine care se formeaza si ea in timp si depinde foarte mult de modul in care suntem incurajati inca din copilarie de membri familiei sa avem initiativa, de modul in care suntem recompensati cu gesturi si vorbe motivationale intr-un sens pozitiv si potentator.

O persoana cu stima de sine ridicata are initiativa, crede in reusita sa, se implica in diferite activitati, este sociabila, aspira la un statut social inalt.

 O imagine de sine negativa duce la:

  • scaderea performantelor scolare, respectiv profesionale din cauza ca persoana nu se considera capabila si nu se implica in activitatile specifice statutului si rolului sau,
  • relatii disfunctionale cu familia si cu cei din jur pentru ca lipsa respectului fata de sine duce si la lipsa de respect fata de cei din jur, adesea aceste persoane invinovatindu-i pe ceilalti pentru esecul lor, fugind de responsabiliate.

 O imagine de sine negativa, duce la o stima de sine scazuta a persoanei care:

  • este aproape in permanenta nemultumita,
  • evita sarcinile noi,
  • evita sa isi asume responsabilitatea pentru faptele sale si pentru consecintele lor,
  • se considera mai mereu nedreptatita,
  • are o toleranta scazuta la frustrare, nivelul de empatie este foarte scazut,
  • considera ca mainifestarea emotiilor este o dovada de slabiciune,
  • poate alunca relativ usor spre un comportament deviant.

 O imagine de sine pozitiva duce la:

  • o buna performanta scolara, respectiv profesionala persoana implicandu-se in rezolvarea activitatilor specifice,
  • construirea unor relatii functionale si armonioase in familie si in afara acesteia, persoana incercand sa rezolve eventualele conflicte care apar intr-un mod amabil, printr-o comunicare asertiva fara sa se autoinvinovateasca sau sa invinovateasca pe ceilalti,

 Cum imaginea de sine este una pozitiva aceasta va atrege o stima de sine ridicata care inseamna ca persoana:

  • accepta situatiile noi ca fiind provocatoare – intr-un sens pozitiv, acestea avand scopul de a o mobiliza si automotiva in rezolvarea lor,
  • este independenta,
  • isi asuma responabilitatea pentru faptele sale si consecintele lor,
  • isi exprima adecvat emotiile pozitive si negative fara a fi conflictuala,
  • este mandra de succesul ei
  • este empatica,
  • comunica intr-un mod asertiv exprimandu-si opiniile intr-un mod adecvat fara sa ii jigneasca pe cei care nu ii impartasesc parerile,
  • reuseste sa treaca peste eventualele esecuri intr-un mod constructiv luandu-le ca pe experiente.

 Imaginea de sine negativa care are ca si consecinta o stima de sine scazuta a persoanei creaza un cerc vicios care poate duce la disfunctionalitate, cerc din care persoana mai poate iesi doar apeland la ajutor profesional.

 Construirea increderii in sine, a stimei de sine, autoperceperea realista si pozitiva a imaginii de sine sunt procese dinamice, de evolutie, care incep inca din copilarie, din familia de origine. La consolidarea acestora lucram pe parcursul intregii vieti, atat prin autoeducatie cat si prin participarea la cursuri sau sedinte individuale de autocunoastere si explorare a lumii interioare.

Indrazneste! Deschide fereastra catre autocunoastere, este primul pas spre reusita!

Pentru fiecare dintre voi,

Iulia Pasarin

Putem sa simbolizam corpul nostru in diferite modalitati. De exemplu il putem asemui unui copac sau unei case sau, de ce nu, unui castel. Unui castel cu multe camera. Unele “camere” mai luminate, altele mai intunecate. Unele camere au “usile” blocate, iar secrete ca frici, gelozii, ura, deznadejde, vina, esecuri vor sa treaca dincolo de “usile ferecate”, sa fie auzite, sa isi spuna povestea, sa fie vindecate.

Pe parcursul vietii noastre care implica dezvoltarea holistica a omului – cognitiv (ganduri, scheme cognitive), trairi (emotii pozitive si negative), manifestari fiziologice, somatizari, comportamente – prin experientele de viata personale, incercam sa exploram interiorul nostru, sa “deschidem usi”, sa aprindem lumini, sa linistim demonii interiori, sa “aerisim” fiecare incapere.

Va intrebati cate “camere” are acest “castel”? Depinde cum ne-am “partajat”, cum am delimitat spatiile!

O camera mica poate ascunde fricile noastre cele mai mari. De obicei aceasta camera incercam sa o tinem inchisa, ca si cand nu am vrea sa impartim fricile cu ceilalti si sa le “pastram” doar pentru noi.

Ce fel de temeri se pot ascunde in aceasta camera a fricilor? Teama de a-ti face prieteni si de iubi ca nu cumva sa suferi. Poate teama de a-ti asuma raspunderi? Sau teama de autovaloriza, de a te pretui? Teama de a fi vazut, dar si teama ca nu vei fi vazut. Teama de intuneric, de apa, de spatii inchise, de inaltime, de spatii deschise, de a avea copii, de a iubi, de a te lasa iubit. Si toate aceste temeri au povestea lor pe care tu trebuie sa o spui pentru a linistii aceste frici, pentru a te linistii pe tine.

Dezvoltarea personala ghidata te ajuta sa vorbesti despre aceste temeri, sa le recunosti, sa le intelegi si sa le stingi sau sa te folosesti de ele. Da, sa te folosesti de ele pentru ca unele, nu se afla intamplator acolo, in interiorul fiintei tale. Poate initial te-a protejat, dar usor ai scapat-o de sub control. Nu negarea fricilor este cheia, ci intelegerea lor.

O alta camera poate ascunde sentimente negative precum ura, furia, vina sau autoinvinuirea, gelozia, nesiguranta, neincrederea. Si ele astepta sa le spui povestea, sa intelegi de unde vin, care este originea lor, din ce si de ce s-au “nascut”. Consilierea te poate invata sa descarci furia, agresivitatea in mod controlat prin anumite metode de descarcare a acestor manifestari, sa “le asculti” si sa le intelegi, sa vezi cand ti-au fost utile si cum au ajuns sa te controleze, dar sis a preiei controlul.

O alta incapere poate ascunde deznadejde, dezamagire, durere, suferinta. Este nevoie sa intram si aici si sa facem ordine. Nu negand, evitand sau fugind de acestea ne vom vindeca, ci vorbind despre ele, intelegandu-le originea, gasind noi unghiuri din care sa le abordam.

O camera poate ascunde comori nedescoperite si neaccesate: darul vorbelor – comunciarii, al negocierii, al sfatuirii, al creativitatii, al empatiei, al organizarii, al leadership-ului. Resurse care asteapta sa le descoperi si sa le pui la treaba. Asadar, sunt si „camere” inundate de lumina pe care inca nu le-ai deschis. Indrazneste! Drumul autocunoasterii si cautarii interioare te va ghida in accesarea lor!

Oricate incaperi are castelul vostru interior nu ezitati sa intrati in fiecare dintre ele. Gasiti cheile potrivite si deschideti usile. Scuturati “draperiile” de amintiri, emotii, experiente, verificati “sub covor” daca este ceva despre care nu vreti sa vorbiti. Acel “ceva” va va aduce vise neplacute, somatizari (dureri de cap, stare de oboseala, dureri musculare, afectiuni la nivelul pielii, glandei tiroide sau altor organe sensibile la “problema” emotiilor reprimate), va vor fura linistea si viata.

Consilierea in vederea dezvoltarii personale si psihotarapia te pot ghida in procesul de autocunoastere, de curatenie interioara, de “luminare” a incaperilor, de ventilare a emotiilor, de descarcare controlata a furiei si agresivitatii, de gasire a echilibrului interior.

Vorbind despre frici, ura, gelozie, deznadejde, dezamagrie poti sa gasesti originea nasterii lor, modul in care le-ai hranit, dar cand ti-au fost utile si care este motivul pentru care le-ai lasat sa preia controlul.

Cu drag,

 Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrative

Oferta Pachete servicii / Abonamente

 

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE