mmse

BOALA ALZHEIMER

Termenul „demență” derivă din limba latină, demens, unde „de” = despărțire, departe și „mens” = minte.

Pentru că deseori apare o confuzie între boala Alzheimer și demență, vom face o delimitare a acestor termeni / afecțiuni. „Demențele reprezintă o clasă de afecțiuni neurodegenerative ale sistemului nervos caracterizate prin deteriorarea progresivă și ireversibilă a funcțiilor cognitive, a funcționării globale care poate evolua către invaliditate și moartea prematură a persoanei”. Demențele prezintă o „evoluție progresivă cu simptomatologie heterogenă: tulburări de memorie, limbaj, dezorientare, tulburări de personalitate și de comportament (dezinhibiție sexuală, tendință la hetero- și autoagresivitate, tulburări ale ritmului somn-veghe)”.

Demența produce o deteriorare majoră în funcționarea intelectuală cu alterarea capacității persoanei de a face față activităților de zi cu zi și cotidiene.

Evaluarea în vederea stabilirii prezenței sau absenței demenței trebuie să fie una complexă care să implice evaluarea psihiatrică, neuropsiholgoică, imagistică pentru a evita identificarea fals pozitivă.

Dementele sau tulburarile neurocognitive usoare si majore pot aparea in:

Boala Alzheimer
Degenerescența froto-temporală
Boala cu corpi Lewy
Boala vasculară
Traumatismul cranio-cerebral
Consumul de substanțe sau medicamente
Infecție HIV
Boala prionică
Boala Parkinson
Boala Huntington
Alte afecțiuni medicale
Etiologii multiple

In faza ușoară a tulburării neurocognitive, boala Alzheimer se manifestă caracteristic prin deficit de memorie și învățare, însoțite uneori de deficite ale funcției executive. În tulburarea neurocognitivă majoră vor exista și deficite de integrare spațio-vizuală / perturbări perceptivo-motorii și deteriorarea limbajului, în special în forma moderată sau severă.

Tratatele de specialitate definesc boala Azheimer ca fiind „o boală cerebrală degenerativă primară, cu etiologie necunoscută, având trăsături caracteristice neuropatologice și neurochimice. Debutul este de obicei insidios și progresiv în decursul mai multor ani. Această perioadă poate fi scurtă, de 2-3 ani, dar poate fi uneori considerabil de lungă. Debutul poate avea loc la mijlocul vieții adulte, sau chiar mai devreme (boala Alzheimer cu debut presenil, in experienta de cabinet am intalnit persoane cu varsta de pana in 55 de ani care intruneau toate criteriile in ceea ce privete manifetarile clinice pentru dignosticul de Boala Alzheimer), dar incidența este mai crescută în ultima parte a vieții (boala Alzheimer cu debut senil)”. S-a observat că atunci când boala debutează înaintea vârstei de 64-70 de ani “există posibilitatea unei istorii familiale de demență similară, aceasta cu o evoluție mai rapidă, o proeminență a trăsăturilor care sugerează o leziune a lobilor temporali și parietali, inclusiv disfazia și dispraxia”. S-a mai observat că atunci când debutul este mai tardiv, evoluția este mai lentă și boala duce la deteriorarea mai globală a funcțiilor corticale superioare.

STADIILE BOLII ALZHEIMER

Se disting următoarele stadii evolutive

Perioada prodromală caracterizată prin prezenţa unei alterări progresive a memoriei (tulburarea amnestică) definită în literatură ca Mild Cognitive Impairment. La examenul RMN se poate obiectiva hipoperfuzia cortexului prefrontal. Pot aparea ușoare simptome la nivelul atenției, memoriei, orientării spațio-temporale puse pe seama oboselii, vârstei.
Stadiul incipient – Boala Alzheimer – forme ușoare. Simptomul principal a fazei inițiale este afectarea capacitatii de concentarare a atentiei, memoriei de scurtă durată, poate apara usoara dezorientare temporo-spatiala partiala, usoara tulbuare a capacitatii de reprezentare (posibila).
Stadiul de evoluție medie/moderată. Tulburarile de concentare a atentiei, tulburarile de memorie se accentueaza, se accentueaza tulburarea de orientare temporo-spatiala, apar tulburarile in vorbire (dificultata de a intelege sensul cuvintelor sau de a se exprima „nu isi gaseste cuvintele”), pot aparea dificultati in diferite activitati motorii de coordonare, pot aparea dificultati in recunoaterea unor persoane familiale, apar tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
Stadiul de evoluție severă (terminală). In acest stadiu toate functiile cognitive si de executie sunt grav afectate persoana vand nevoie de supraveghere si ajutor permanent.

Simptomelor neurocognitive enumerate mai sus li se pot alatura simptome non-cognitive cum ar fi Agitație și agresivitate fizică sau verbală, Tulburări psihotice – halucinații, auditive / vizuale, idei delirante, Tulburări ale dispoziției afective, Dezinhibiție sexuală – comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, Incontinența organelor de eliminare.

In stadiul incipiet pot fi absente sau prezente ocazional, dar pe masura ce boala evolueaza creste probabilitatea ca unele dintre aceste manifestar non-cognitive sa apara si sa se agraveze.

Este important de mentionat ca în funcție de nivelul de educație, de coeficientul de inteligență pacientul poate să nu manifeste simptome cognitive clinice, deși imagistica arată atrofie cerebrală specifică bolii Alzheimer.

COEXISTENȚA DEMENȚEI DIN BOALA ALZHEIMER CU ALTE BOLI

Demența din boala Alzheimer poate coexista cu demență vasculară când episoade cerebro-vasculare (fenomene de multiinfarct) se suprapun pe un tablou clinic și un istoric ce sugerează boala Alzheimer. În conformitate cu constatările post-mortem, coexistența celor două tipuri apare în 10-15% din toate cazurile de demență.

SINDROMUL DEMENȚIAL “reprezintã deteriorarea extremă a persoanei, o coborâre în sindromul axial către limita de jos, adică se coboară de la inteligență la absurd, la animalizare. Tabloul poate fi agravat și accelerat în evoluție de episoade acute. Toate căile deteriorative se varsă în marele fluviu demențial al bolii Alzheimer, de aceea acest diagnostic pare uneori excesiv, abuziv, înainte de apariția fenomenelor neurologice (AAA). S-a ajuns să se vorbească de un pre-Alzheimer, pe un examen clinic de psihologie, etc” – A. Romilă, “Psihiatrie”.

PSEUDODEMENȚA

Depresia este afecțiunea psihică în care apar alături de tulburările non-cognitive – tulburări de somn, tulburări de alimentare și simptome cognitive – hipoprosexie, hipomnezie, dezorientare, flux ideativ-verbal încetinit. Factorii motivaționali sau emoționali, cum sunt cei din depresie, ca și lentoarea motorie și fragilitatea somatică generală, pot explica eșecul performanțelor (activității) mai degrabă decât pierderea capacității intelectuale.

In depresie putem avea simptome cognitive care însă sunt cauzate de o lipsă a motivației, de slabă capacitate de concentrare a atenției, de insuficientă odihnă datorată tulburărilor de somn, de aceea este nevoie de o investigare atentă pe toate planurile: psihiatrică, psihologică, imagistică pentru stabilirea diagnosticului și stabilirea tratamentului adecvat de către medic.

EXAMENUL NEUROPSIHOLOGIC

Alături de examenul neurologic, psihiatric, examenul de laborator, imagistică, examenul neuropsihologic, „trebuie să facă parte din examinare în mod obligatoriu în cazurile de demenţă usoară sau probabilă, cu aplicarea de teste pentru aprecierea deficitului cognitiv ca și scale specifice pentru evaluarea depresiei (uneori depresia poate mima o demenţă sau se poate asocia unei demenţe).

PLASTICITATEA REŢELELOR NEURONALE IMPORTANŢA ÎN DEZVOLTARE ȘI RECUPERARE

Plasticitatea reţelelor neuronale sau neuroplasticitaeta este definită ca fiind „abilitatea creierului de a-și reorganiza neuronii pentru a forma noi conexiuni neuronale pe baza învăţării și a experienţei de viaţă” (C. Bălăceanu Stonici).

Se pot organiza sedinte de stimulare cognitiva pentru persoanele diagnosticate cu boala Alzheimer in stadiu incipient, iar gratie neruoplasticitatii se pot ameliora unele manifestari clinice si prelungii functionalitatea persoanei.

Resurse:

DSM – V, 2016; ICD-10; „Psihiatrie” – prof. Dr. A. Romila, „Neurologie – notite de curs” – acad. C. Balaceanu Stolnici; Petersen, 2004; Braak, 1999

Multumesc domnului profesor Aurel Romila pentru coordonara lucrarii de disertateie „Evaluarea neuropsihologică și stimularea cognitivă a persoanelor diagnosticate cu boala Alzheimer cu debut precoce”

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ specialist

Aveti nevoie de o evaluare?

Puteti face o programare la numarul de telefon 0728.967.011

Materialul poate fi preluat cu mentionarea sursei.

De cele mai multe ori, atunci cand vorbim cu noi insine (dialogul interior), ne straduim sa gasim raspunsuri bune, corecte la intrebarile pe care ni le punem, dar la felul in care punem intrebarile nu acordam o importanta mai mare. Felul in care punem intrebarile ne poate ghida in gasirea unor raspunsuri-solutii, in stimularea introspectiei si a sinceritatii fata de propria persoana.

De exemplu, de cele mai multe ori ne „vin” intrebari de genul „Unde am gresit? Cum de am facut greseala asta?” ramanand astfel ancorati in trecut sau chiar autoblamandu-ne indirect. Schimband modul in care ne punem intrebari de genul „Cum am ajuns in acesta situatie? Ce am invatat din ceea ce mi s-a intamplat? In conditiile date am facut tot ce era mai bine? Ce as face acum intr-o situatie similara? Ce am invatat despre mine din aceasta experienta?”, atunci vom fi mai aproape de gasirea unor raspunsuri-solutii.

Un alt exemplu este intrebarea pe care ne-o punem frecvent „De ce mi s-a intamplat mie?” sau „De ce mi se intampla numai mie?”. O astfel de intrebare poate fi de autovictimizare, ne da senzatia ca „ni se intampla” ca si cand nu am fi actori activi in viata noastra si am fi la voia sortii, a intamplarii, la mila celorlalti, NEASUMARE!

In psihoterapie acest subiect (de neasumare si de a-i responsabiliza pe ceilalti pentru ceea ce ni se intampla) este unul complex, dar ne vom opri la schimbarea modului de a ne pune interebarea. De exemplu, ca alternative la intrebarea „De ce mi se intampla numai mie?” putem avea: „Ce din mine (ganduri, cuvinte, comportament) atrage anumite comportamente din partea celorlalti sau atragerea unor situatii? Cat de des mi se inampla sa imi pun aceata intrebare: de ce mi se intampla mie? Ce pot schimba la mine (nu la ceilalti)?”

Psihoterapia se adreseaza persoanelor care au nevoie de ajutor, care au ajuns intr-un punct in care nu se pot ajua singuri la un anumit moment din viata lor, care sunt pe cale sa devina disfunctionali pe plan personal, profesional, social si atunci, intrebarile sunt puse intr-un mod de autoacuzare sau de autovictimizare, ori de neasumare. Dezvoltarea personala se adreseaza persoanelor care doresc o ghidare in optimizarea unor abilitati – organizare, comunicare, relationare, rezolvarea de conflicte, adaptarea la o noua pozitie organizationala (trecerea de la o functie de executie la una de conducere). Ambele, psihoterapia si dezvoltarea personala au ca factor comun autocunoasterea prin introspectia. Autocunoasterea ne este foarte utila printre altele si in a ne optimiza felul in care punem intarebari, in felul in care ne comportam cu ceilalti, pentru ca uneori, o persoana reactioneaza la un stimul care functioneaza ca „buton de activare” care deschizandu-se duce la reactii in lant si la proiectii fata diferite persoane, situatii.

Cunoasterea propriei persoane, asumarea trecutului si a alegerilor facute, dezvoltarea capacitatii de a intrerupe reactiile in lant ne sunt foarte utile in relationarea cu sine si cu ceilalti, la cat mai putine proiectii (a „arunca” in ceilalti comportamente si ganduri care ne apartin) cu potentiale urmari negative.

Asadar, inaintea raspunsului se afla intrebarea! Sa fim atenti cum punem (si ne punem) aceasta intrebare!

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin, psiholog clincian si psihoterapeut integrativ

Contact: 0728.967.011

PsyEssential – Cabinet de Psihologie acreditat de Colegiul Psihologilor

Infiintat in 2010 si investit cu multe visuri si sperante, cabinetul PsyEssential se afla intr-o zona usor accesibila in langa Foisorul de Foc, la 5 minute de statia de troleibuz 69, la 2 minute de statia de autobuz 133 si 135.

In cadrul cabinetului de psihologie PsyEssential va sunt oferite servicii profesionale de psihologie clinica (evaluari psihologice, rapoarte de evaluare psihologica pentru medic, CNAS, Comisia de Incadrare in Grad de Handicap), de psihoterapie – suport pentru ingelegerea trairilor si comportamentelor personale, pentru identificarea factorilor predispozanti, declansatori si de mentinere a diferitelor stari emotionale – tulburari care tin de procesele afective (depresie), tulburari de anxietate, inclusiv gestinoarea atacului de panica, stres posttraumatic, insomnie, tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie) si de dezvoltare personala (imbunatatirea abilitatilor de comunicare, de depasire a timiditatii, de gestionare si organizare a timpului), realizarea profilului personalitate.

Cadrul profesional, respectul si confiedentialitatea sunt printre cele mai impotante aspecte pe care le veti gasi aici.

Starea de bine si confortul emotional al clientilor cabinetului conteaza !

Va invit sa pasiti in cabinet si sa exploram impreuna lumea gandurilor, emotiilor, sa privim in trecut, sa traim in prezent si sa ne pregatim pentru viitor.

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ specialist acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa si al Federatiei Romane de Psihoterapie

Programari: 0728.967.011

Dementele reprezinta afectiuni neurodegenerative. Funcţiile cognitive afectate în mod obişnuit în demenţe sunt: memoria, capacitatea de invatare, atentia, orientarea, calculul, limbajul, gandirea si judecata. Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape întotdeauna însoţite de tulburari ale controlului emoţional, modificari ale personalităţii, sau simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice) şi tulburări comportamentale.

Cele mai intalnitetipuri de demente sunt dementa de tip Alzheimer, dementa vascula si dementa mixta.

In depistarea dementelor si stabiliea tratamentului este nevoie de:

Evaluare neuropsihologica si cosnultatie psihologica
Consult si evaluare psihiatrica / neurologica
Examen imagistic (tomograf sau RMN cerebral)

In functie de gradul de deteriorare a functiilor cognitive si a gradului de autonomie (functiilor executive) pacientul are uneori nevoie de insotitor, de ajutor in activitatile de zi cu zi si cotididiene si poate fi incadrat in grad de handicap.

Dementa vasculara

Factori predispozanti: diabetul (care afecteaza toate tesuturile moi, inscusiv invelisul interior al vaselor de sange), tensiunea arteriala, istoric accident vascular cerebral (ischemic sau hemoragic), bolile cardiovasculare, fumatul, consumul de bauturi alcoolice.

Specific dementei vasculare este fluctuatia manifesatrilor cognitive, fata de dementa Alzheimer cand manfiestarile sunt relativ constante.

Caracteristici care susţin diagnosticul de demenţă vasculară probabilă:

Apariţia precoce a unie tulburări de mers (mers cu paşi mici, magnetic, apraxic-ataxic sau de tip parkinsonian);
Istoric de afectare a stabilităţii şi posturii, cu apariţia căderilor frecvente, neprovocate;
Tulburări micţionale, cu necesitatea imperioasă de a urina şi alte simptome neexplicate de o afecţiune urologică;
Modificări ale structurii de personalitate şi ale afectului, abulie, depresie, incontinenţă emoţională şi alte deficite de tip subcortical, inclusiv retard psihomotor şi sindrom disexecutiv.

Astazi a uitat ce zi este, in ce an suntem, ce cauta in dulap.

Maine uita cateva cuvinte, pune pasta de dinti in frigider, uita sa incuie usa.

In zilele urmatoare se exprima tot mai greu, nu isi gaseste cuvintele, nu isi mai aminteste numele unor prieteni dragi. “E normal, are o varsta”.

Dar in ziua in care nu te va mai recunoaste pe tine, copilul lui, in ziua in care te va intereba CINE ESTI va fi prea tarziu ca sa mai poti face ceva pentru parintele tau.

Daca ai observat ca parintii, bunicii, persoane dragi tie se exprima mai greu, ca au inceput sa uite lucruri familiare, nu sta pe ganduri. Evaluarea medicului psihiatru alaturi de computer tomograf si evaluarea psihologica sunt utile in depistarea deteriorarii cognitive (ex. de tip Alzheimer, vascular, dementa mixta) si prescrierea unui tratament adecvat de catre medicul psihiatru

Deteriorarea neurocognitiva secundara bolii Alzheimer (cunoscuta sub denumirea de dementa tip Alzheimer) nu se vindeca, dar putem face ca evolutia ei sa fie mai lenta prin medicatie si programe personalizate de stimulare neurocognitiva.

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului care apare mai ales la persoanele de peste 65 de ani, dar poate apărea şi înaintea acestei varste, chiar in jurul varstei de 50 de ani, caz in care vorbim despre un debut precoce.

Simptome cognitive ale bolii Alzheimer:

Tulburări de memorie: pacientul are dificultăţi în a-și reaminti şi reda informații învăţate anterior și este în imposibilitatea de a asimila informații noi. Primele „şterese din memorie” sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate o perioadă mai mare de timp.
Tulburări de vorbire: pacientul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru a denumi obiecte familiare – pahar, ceas, creion.
Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul „nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia, cum să foloseasca lingura etc.
Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale şi / sau de a recunoaşte şi numi persoane familiare – copii, nepoti
Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.
Probleme legate de gândirea abstractă, tulburări de calcul, dezorientare temporală și spațială.

Simptome non-cognitive

Agitație și agresivitate fizică sau verbală.
Tulburări psihotice: halucinații, de obicei vizuale, idei delirante (de persecuție, de gelozie, de abandon etc.).
Tulburări ale dispoziției afective: în principal depresie și anxietate.
Tulburări ale comportamentului alimentar: reducerea sau creșterea exagerată a apetitului, alimentație neîngrijită, ingerare de substanțe non-alimentare.
Dezinhibiție sexuală: comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene, mai rar agresivitate sexuală.
Incontinență urinară și pentru materii fecale, satisfacerea nevoilor fiziologice în locuri neadecvate sau în prezența altor persoane.

Boala Alzheimer nu se vindecă, dar depistarea ei stadiu de debut şi primirea tratamentului adecvat pot duce la încetinirea evoluţiei. Uneori MAI TARZIU poate fi PREA TARZIU, pentru ca tu iti aminesti cine sunt ei (parinti, bunici), dar ei, mai stiu cine esti tu?

Doriti o evaluare neuropsihologica ? Putei face o programare chiar acum la telefon 0728.967.011.

Sunt utilizate teste profesionale, iar la finalul evaluarii se elibereaza Raportul de evaluare psihologica timbrat, necesar atat pentru medicul psihiatru, cat si pentru Casa de Asigurari de Sanatate si Comisia de Experitza Medicala, Comisia de Pensionare si Handicap.

Programarile se fac la numarul de telefon 0728.967.011

Cabinetul se afla in Bucuresti, zona Piata Romana, la 5 minute de statia de metrou Piata Romana.

Sunteti medic psihiatru, neurolog, diabetolog si boli de nutritive, oncolog, cardiolog si doriti sa le oferiti pacientilor dumneavoastra servicii de calitate de evaluare si consiliere psihologica ? Daca sunteti deschisi catre o astfel de colaborare va rog sa ma contactati la numarul de telefon 0728.967.011.

PsyEssential
CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE

Tel: 0728.967.011

BOALA ALZHEIMER

PUTEREA INTREBARILOR

PsyEssential – dedicat sanatatii psihice si emotionale

Dementele – evaluare neuropsihologica si stimulare cognitiva

PsyEssential CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE

Tel: 0728.967.011

PsyEssential
CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE