PsyEssential – Cabinet de Psihologie acreditat de Colegiul Psihologilor

Infiintat in 2010 si investit cu multe visuri si sperante, cabinetul PsyEssential se afla intr-o zona usor accesibila in langa Foisorul de Foc, la 5 minute de statia de troleibuz 69, la 2 minute de statia de autobuz 133 si 135.

In cadrul cabinetului de psihologie PsyEssential va sunt oferite servicii profesionale de psihologie clinica (evaluari psihologice, rapoarte de evaluare psihologica pentru medic, CNAS, Comisia de Incadrare in Grad de Handicap), de psihoterapie – suport pentru ingelegerea trairilor si comportamentelor personale, pentru identificarea factorilor predispozanti, declansatori si de mentinere a diferitelor stari emotionale –  tulburari care tin de procesele afective (depresie), tulburari de anxietate, inclusiv gestinoarea atacului de panica, stres posttraumatic, insomnie, tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie) si de dezvoltare personala (imbunatatirea abilitatilor de comunicare, de depasire a timiditatii, de gestionare si organizare a timpului), realizarea  profilului personalitate.

Cadrul profesional, respectul si confiedentialitatea sunt printre cele mai impotante aspecte pe care le veti gasi aici.

Starea de bine si confortul emotional al clientilor cabinetului conteaza !

Va invit sa pasiti in cabinet si sa exploram impreuna lumea gandurilor, emotiilor, sa privim in trecut, sa traim in prezent si sa ne pregatim pentru viitor.

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ specialist acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa si al Federatiei Romane de Psihoterapie

Programari: 0728.967.011

Majoritatea terapiilor conventionale si neconventionale vorbesc despre importanta iubirii de sine. Dar ce este aceasta iubire de sine? Este un concept abstract la care se face referire in lipsa de idei?

Eu zic ca nu. Pentru mine iubirea de sine sau iubirea de tine inseamna:

  • Aceptarea lucrurilor pe care nu le putem schimba la propria persoana – statura, structura constitutionala,
  • Cunoasterea imperfectiunilor si a darurilor pe care le avem, acceptarea si valorizarea lor,
  • Cunoasterea potentialului propriu, dorinta valorizarii lui si a face ceea ce consideram necesar pentru atingerea lui,
  • Sa te simti bine tu cu tine, sa nu fugi dupa compania altor persoane pentru a evita „intalnirea” cu tine, cu gandurile si emotiile tale,
  • Sa stii ce vrei si ce poti ,
  • Sa fii constient de ce consideri ca meriti pentru ca acele lucuri le vei atrage,
  • Sa te aprecizi si autovalorizezi,
  • Sa iti validezi abilitatile si aptitudinile,
  • Sa fii constient de ceea ce consideri ca MERITI.

Iubirea de sine nu implica egoism, ci autoncunoastere si constiinta de sine, trezia, ancorarea in prezent, autoacceptarea. Stiind sa te accepti, valorizezi, iubesti vei putea sa recunosti talentele si valorile celorlalti, sa ii apreciezi. A invata sa iubesti porneste cu a invata sa iubesti propria persoana, a o valida si valoriza.

Fundamentul imaginii de sine pozitive si realiste pe care se construieste increderea in sine (tine) este iubirea de sine!

Ganduri de bine pentru fiecare dintre voi!

Iulia

 

 

Cuvântul „criză” derivat din termenul grecesc krisis care înseamnă indecizie sau „punct de cotitură” a fost introdus în domeniul sănătăţii mintale de Erik Lindemann pentru a descrie reacţia de doliu la pierderea unei persoane dragi. Dr. Kaplan considera că „criza” apare atunci când o persoană se confruntă cu o problemă pentru care nu are o soluţie imediată şi care pe moment pare de nedepăşit. Tot dr. Kaplan spunea „O criză apare atunci când o persoană se confruntă ca un obstacol important de viaţă si care pare pentru un timp insurmontabil prin utilizarea metodelor obişnuite de rezolvare a problemelor”. Această stare duce la o “blocare” a individului pe unul sau mai multe paliere ale vieţii sale, fapt ce reflectă o tulburare emoţională, tensiune psihică, anxietate şi inabilitate de funcţonare normală ceea ce face ca persoana în cauză să caute suport de specialitate – psihoterapie.

Dictionarul Oxford da urmatoarea definitie a “crizei”: un moment de dificultate intensa sau pericol; un moment cand o dificultate sau o decizie importantă trebuie să fie facuta; un punct de cotitura a evolutiei unei boli, cand se produce o schimbare importanta indicand fie recuperarea, fie moartea.

Dictionarul explicativ al limbii romane da urmatoarele definitii ale crizei:

  1. Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercari (adesea decisive) care se manifesta în societate;
  1. Moment critic, culminant, în evoluţia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cornice;
  2. Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium.

Dr. Kaplan spune că în criză avem 3 caracteristici importante:

  • “dezechilibrul homeostaziei psihologice;
  • mecanismele uzuale de coping sunt depasite;
  • exista evidentă unui reactii sau disfuncţii emotionale negative”

Un factor important care se adaugă declanşării crizei este percepţia individuală a factorilor stresanţi.

Astfel, Parad şi France continuă ideile lui Lindemann şi Kaplan şi se creionează “principalele caractristici ale crizei:

  1. un eveniment declanşator specific si identificabil;
  2. percepţia ca situatia este stressanta şi amenintatoare;
  3. credinta in incapacitatea personala de depasire a evanimenului;
  4. experinta unei stari emotionale de discomfort caracterizata in principal prin frica, anxietate, tensiune si confuzie;
  5. funcţionare deficitară.”

Exemple de situatii care duc la declanşarea unei crize personale ar fi:

  • pierderea serviciului,
  • separarea sau divorţul,
  • conflictelefamiliale sau munca,
  • moartea unei personae apropiate,
  • pierderi financiare,
  • probleme legale,
  • adaptarea la un nou rol – profesional sau personal (parinte, soacră)

Tot la momente de criză personală poate fi introdus şi momentul în care copiii pleacă de acasă (fie pentru a-şi întemeia propirul cămin, fie pentru că doresc să locuiască singuri), iar părinţii trăiesc sindromul “cuibului gol” – sentimentul de pierdere, de gol exterior si interior şi nevoie de suport pentru a integra acest nou rol pe care raţional îl înţeleg, dar emoţional încă nu l-au acceptat.

Aşadar, despre un moment criza personală sau existenţială vorbim atunci când situaţia cu care ne confruntăm la un moment dat nu o putem gestiona singuri, negăsind în acel moment resursele necesare conştientizării, explicării, adaptării la situaţia dată într-un mod sanogen (sănătos).

Psihoterapia poate fi “prietenul” de care aveţi nevoie să vă ghideze în conştientizarea felului în care percepeţi situaţia, să găsiţi resursele necesare adaptării şi soluţionării momentului de cumpănă.

Psihoterapeutul nu este acolo pentru a vă da “lecţii de viaţă”, ci pentru a înţelege felul în care percepeţi situaţia respectivă şi a vă ghida în observarea situaţiei din mai multe unghiuri, a vă stimula în găsirea resurselor pe care le-aţi folosit în trecut şi a le adapta situaţiiei prezente sau chiar a găsi resurse noi, utile în rezolvarea actualei situaţii de criză persoală / existenţială.

Cu drag,

Iulia Păsărin

0728.967.011

 

Resurse: dr. R. Vrasti

Amanarea este un comportament de întârziere a întreprinderii unor acţiunii, luării unor decizii.

Sunt momente în care amânarea are un caracter pozitiv.

Un studiu care implică copiii a fost făcut în Statele Unite ale Americii, iar în acest studiu i s-a dat fiecărui copil câte o îngheţată şi li s-a spus că dacă se abţin şi nu o mănâncă în următoarele 5 minute, după scurgerea acestui timp vor mai obţine una ca recompensă. Doar 1 din 5 copii a reuşit acest lucru.

Desigur, găsim o mulţime de exemple în viaţa personală care vin şi susţin utilitatea amânării (ex. amânarea oferirii unei recompense) în diferite momente.

Procrastinarea este un comportament de amânare la nesfârşit – amânare cronică – a începerii unor sarcini, acţiuni.

Aşadar, atunci când amânarea devine cronică şi are un impact negativ asupra vieţii noastre personale, profesionale, sociale vorbim despre procrastinare. De exemplu, atunci când o persoană nu are un loc de muncă şi, deşi familia o încurjează să îşi caute, să trimită CV-uri, dar ea tot amână pentru „mâine” şi tot aşa până ce „mâine” de „mâine” au trecut 2 – 3 luni, iar persoana respectivă se tot eschivează, vorbim despre procrastinare. Desigur, în spatele unui astfel de comportament se poate afla o temere, o experienţă neplăcută, dar inacţiunea, întărirea acestui comporatment de către cei din jur care fac lucruri, servicii pentru persoana în cauză sau „îi plâng de milă” nu duce la conştientizarea şi rezolvarea dificultăţii persoanei în cauză.

Amânarea la nesfârşit a lucrurilor care nu ne plac – temele pentru acasă, rezolvarea unor sarcini de serviciu, căutarea unui loc de muncă, a unei discuţii cu diferite persoane – definesc procrastinarea.

Procrastinarea – amânarea lucrurilor la nesfârşit sau amânarea crnică – poate duce la creşterea anxietăţii, izolare, neîncredere, scăderea stimei de sine.

 

In loc de concluzii

Amânarea este un lucru normal, firesc, care ne poate aduce beneficii pe termen scurt, pe când procrastinarea crează frustrare, anxietate, apariţia starii de inutilitate, a stărilor depresive.

 

Ai sarcini pe care le amâni repetat de ceva timp? Nu se vor rezolva singure şi acest comportament de evitare şi amânare nu îţi va aduce lucruri pozitive. Găseşte cauza pentru care faci acest lucru – temeri, experienţe neplăcute, autosabotaj, lipsa recompenselor, nevoie de atenţie – şi găseşte o rezolvare utilă şi constructivă.

Ai nevoie de ghidare în găsirea cauzelor şi soluţiilor? Pentru asta exista consultaţiile şi consilierea. Centrarea pe „limbajul soluţie” este caracteristică consilierii în acest caz.

 

psiholog Iulia Păsărin

Investeste in tine!

Pagini: Psihotrapie Coaching pentru dezvoltare personala Profil personalitate

Din clipele în care viitoarea mămică simte cum este lovită în burtică de micuţul nenăscut, când îl vede la ecografie, când îi aude bătăile inimii prin stetoscopul medicului, încă de atunci ea se îndrăgosteşte iremediabil de el – crâmpeiul de viaţă ce sălăşluieşte în ea, ce este dependent de ea. Emoţiile trăite de viitoarea mămică sunt mai intense – atât bucuriile şi gândurile legate de viitor, cât şi temerile legate de imprevizibil, de evenimente care pot duce la pierderea sufleţelului ce abia se formează, de riscurile apariţiei unor malformaţii, de a nu putea duce sarcina la termen. Despre aceste mame care nu duc sarcina la termen şi care nasc prematur am să vorbesc acum, despre schimbarea care apare în viaţa lor şi care nu va disparea niciodată.
Instinctul de a-l proteja pe copil este (sau ar trebui) să fie prezent la toate mamele. Dar pentru femeia care naşte prematur devenind mamă „puţin mai devreme” pentru copilul ei, totul se schimbă: relaţia cu sine, cu partenerul, cu familia, viaţa profesională, modul în care se reaportează la ceilalţi.
Am avut şansa să fiu alături de o astfel de mămică. Am trăit alături de ea fiecare moment în care mi-a povestit evoluţia sarcinii de la prima „lovitură din interior” pentru a-şi face simţită prezenţa, până la conracţiile vremelnice care au făcut-o să aducă pe lume o fetiţă, o fetiţă perfectă, deşi „în miniatură”. Şi din acel moment viaţa ei i-a fost dedicată minunatei „jucării vii” care o privea cu ochii mari si căua să se agaţe de mâna ei, de tot ce întâlnea. Din acel moment această mămică s-a simţit ciudat – puternică şi slabă în acelaşi timp.
Prima întălnire cu aceată mămică a avut loc la puţin timp după ce fetiţa a împlinit 3 ani. Amalgamul de gânduri şi sentimente contradictorii avute în legătură cu integrarea fetiţei într-o instituţie de învăţământ – grădiniţă – şi nevoia de a o ştii în siguranţă au determinat-o să împărtăşească temerile, gândurile, visurile pe care le avea. Era la mijloc între dorinţa de a avea un copil normal, independent (raportat la vârsta ei) şi teama de a nu i se întâmpla ceva rău, dorinţa de a o supraproteja – cum chiar ea a spus.
Fetiţa era dezvoltată normal pentru vârsta ei atât fizic cât şi intelectual. Teama cea mai mare a mamei era de a nu face dintr-un copil normal unul neajutorat, de a nu-i insufla temerile ei, de a nu o face dependentă.
Am admirat-o pe această mămică pentru curaj şi capacitatea de conştienizare, pentru felul în care punea priorităţile şi nevoiele copilului în faţa nevoilor ei. Motivaţia pentru schimbare a acestei femei era însăşi fericirea fetiţei sale.
Iar la final, la ultima şedinţă concluzia noastră a fost că „mămica unui copil prematur va fi întodeauna altfel. Nu mai buna, nu mai rea, doar ALTFEL!

Cu respect şi admiraţie pentru toate mămicile pentru care motivaţia pentru schimbarea personală este chiar fiinţa pe care au adus-o pe lume, pentru felul în care, nu uşor, reuşesc să pună nevoile şi priorităţile copilului pe primul plan.
Iulia Păsărin

Psihoterapie Dezvoltare personala

– o poveste despre lumina si intuneric –

A fost odata ca niciodata un batran indian. Intr-o dimineta nepotulul lui s-a trezit si i-a spus ca a avut un vis tare ciudat.

– Dragul bunicului! Ia stai tu aici pe piciorul meu si povesteste-mi ce ai visat, i-a spus bunicul.

– Pai bunicule, am visat ca in mine se dadea o lupta, o lupta puternica ca intre doi lupi. Un lup era bun si unul rau. Dar sunt tare necajit pentru ca m-am trezit si nu stiu care dintre lupi a castigat.

Bunicul zambi si mangainu-l pe nepot ii spuse:

– Dragul bunicului, in fiecare dintre noi se lupta doi lupi – unul bun si unul rau. Lupul cel bun inseamna bunatatea, iubirea, linistea, modestia, curajul, generozitatea, compasiunea, adevarul, iar lupul cel rau reprezinta furia, gelozia, invidia, rautatea, minciuna.

– Bunicule si care lup castiga? a intrebat nepotul

Bunicul zambind si mangaindu-l usor pe nepot i-a spus:

– Dragul bunicului, va gastiga acel lup pe care il hranesti mai mult.

(autor necunoscut)

 

Tu stii diferenta dintre bine si rau? I-ai spus vreunui copil aceasta poveste?

L-ai invatat sa faca diferenta dintre bine si rau?

Acum este un moment bun sa ii vorbesti copilului tau  sau copilului interior despre bine si rau, despre intunenricul si lumina care se lupta in fiecare dintre noi, sa il inveti sa aleaga sa mentina aprinsa lumina din interior.

Sa auzim de bine,

Iulia Pasarin

Putem sa simbolizam corpul nostru in diferite modalitati. De exemplu il putem asemui unui copac sau unei case sau, de ce nu, unui castel. Unui castel cu multe camera. Unele “camere” mai luminate, altele mai intunecate. Unele camere au “usile” blocate, iar secrete ca frici, gelozii, ura, deznadejde, vina, esecuri vor sa treaca dincolo de “usile ferecate”, sa fie auzite, sa isi spuna povestea, sa fie vindecate.

Pe parcursul vietii noastre care implica dezvoltarea holistica a omului – cognitiv (ganduri, scheme cognitive), trairi (emotii pozitive si negative), manifestari fiziologice, somatizari, comportamente – prin experientele de viata personale, incercam sa exploram interiorul nostru, sa “deschidem usi”, sa aprindem lumini, sa linistim demonii interiori, sa “aerisim” fiecare incapere.

Va intrebati cate “camere” are acest “castel”? Depinde cum ne-am “partajat”, cum am delimitat spatiile!

O camera mica poate ascunde fricile noastre cele mai mari. De obicei aceasta camera incercam sa o tinem inchisa, ca si cand nu am vrea sa impartim fricile cu ceilalti si sa le “pastram” doar pentru noi.

Ce fel de temeri se pot ascunde in aceasta camera a fricilor? Teama de a-ti face prieteni si de iubi ca nu cumva sa suferi. Poate teama de a-ti asuma raspunderi? Sau teama de autovaloriza, de a te pretui? Teama de a fi vazut, dar si teama ca nu vei fi vazut. Teama de intuneric, de apa, de spatii inchise, de inaltime, de spatii deschise, de a avea copii, de a iubi, de a te lasa iubit. Si toate aceste temeri au povestea lor pe care tu trebuie sa o spui pentru a linistii aceste frici, pentru a te linistii pe tine.

Dezvoltarea personala ghidata te ajuta sa vorbesti despre aceste temeri, sa le recunosti, sa le intelegi si sa le stingi sau sa te folosesti de ele. Da, sa te folosesti de ele pentru ca unele, nu se afla intamplator acolo, in interiorul fiintei tale. Poate initial te-a protejat, dar usor ai scapat-o de sub control. Nu negarea fricilor este cheia, ci intelegerea lor.

O alta camera poate ascunde sentimente negative precum ura, furia, vina sau autoinvinuirea, gelozia, nesiguranta, neincrederea. Si ele astepta sa le spui povestea, sa intelegi de unde vin, care este originea lor, din ce si de ce s-au “nascut”. Consilierea te poate invata sa descarci furia, agresivitatea in mod controlat prin anumite metode de descarcare a acestor manifestari, sa “le asculti” si sa le intelegi, sa vezi cand ti-au fost utile si cum au ajuns sa te controleze, dar sis a preiei controlul.

O alta incapere poate ascunde deznadejde, dezamagire, durere, suferinta. Este nevoie sa intram si aici si sa facem ordine. Nu negand, evitand sau fugind de acestea ne vom vindeca, ci vorbind despre ele, intelegandu-le originea, gasind noi unghiuri din care sa le abordam.

O camera poate ascunde comori nedescoperite si neaccesate: darul vorbelor – comunciarii, al negocierii, al sfatuirii, al creativitatii, al empatiei, al organizarii, al leadership-ului. Resurse care asteapta sa le descoperi si sa le pui la treaba. Asadar, sunt si „camere” inundate de lumina pe care inca nu le-ai deschis. Indrazneste! Drumul autocunoasterii si cautarii interioare te va ghida in accesarea lor!

Oricate incaperi are castelul vostru interior nu ezitati sa intrati in fiecare dintre ele. Gasiti cheile potrivite si deschideti usile. Scuturati “draperiile” de amintiri, emotii, experiente, verificati “sub covor” daca este ceva despre care nu vreti sa vorbiti. Acel “ceva” va va aduce vise neplacute, somatizari (dureri de cap, stare de oboseala, dureri musculare, afectiuni la nivelul pielii, glandei tiroide sau altor organe sensibile la “problema” emotiilor reprimate), va vor fura linistea si viata.

Consilierea in vederea dezvoltarii personale si psihotarapia te pot ghida in procesul de autocunoastere, de curatenie interioara, de “luminare” a incaperilor, de ventilare a emotiilor, de descarcare controlata a furiei si agresivitatii, de gasire a echilibrului interior.

Vorbind despre frici, ura, gelozie, deznadejde, dezamagrie poti sa gasesti originea nasterii lor, modul in care le-ai hranit, dar cand ti-au fost utile si care este motivul pentru care le-ai lasat sa preia controlul.

Cu drag,

 Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrative

Oferta Pachete servicii / Abonamente

 

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE