Teama normala implica reactii psihofiziologice de adaptare la o situatie in care exista un pericol real sau o situatie tensionata reala si are rolul de a ne mobiliza energiile, de a ne ascutii gandirea, atentia, de a ne activa reflexele pentru a actiona repede si bine si mai ales, asa cum am mai spus si subliniez, adaptativ. Atunci cand nu exista un pericol real si ne temem aproape permanent, “presimtind” ca ceva rau se va intampla in orice moment, cand devenim disfunctionali din cauza acestor frici, cand ne este afectata viata familiala, sociala, profesionala, atunci este vorba despre acutizarea acestei probleme pe care nu o mai putem tine sub control, ne autoizolam este normal sa dorim sa invatam sa ne gestionam gandurile, trairile, temerile, sa ne recapatam viata de dinaintea aparitiei si acutizarii acestor stari, frici, este nevoie sa apelam la ajutorul psihoterapiei (psihoterapie = “ingrijirea sufletului prin cuvinte”) .

Anxietatea poate aparea in urma unei experiente de viata, dar ea este „hranita” si intretinuta de ganduri si convingeri irationale.

Anxietatea este o stare caracterizată de gânduri şi senzaţii neplăcute, de manifestări fizilogice care crează disconfort – palpitaţii, transpiraţii, tremor, senzaţia de ireal, ameţeli.

 Anxietatea este un răspuns la o situaţie sau stimul perceput ca ameninţător sau periculos.

Au fost identificate 3 elemente de bază ale anxietăţii:

  • perceprea unui pericol iminent
  • atitudine de aşteptare în faţa acestui pericol
  • un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol

ANXIETATE ŞI FRICĂ

Deseori cei doi termeni sunt confundaţi şi utilizaţi cu acelaşi înţeles. Frica este o emoţie normală, utilă şi protectoare care face ca atunci când sesizăm un pericol real corpul să îşi mobilizeze resursele şi să fim mai prudenţi. Frica fiind un mecanism bazal de supravieţuire care ne perimite să ne mobilizăm pentru a face faţă unui pericol real, se manifestă printr-o stare de hiperexcitaţie la nivel psihic, iar la nivel comportamental se trece la reacţii de genul luptă sau fugi.

Manifestările fricii la nivelul celor trei sisteme:

  • Manifestările fiziologice: accelerarea ritmului cardiac (poate fi resimţită sub forma palpitaţiilor), redirecţionarea sângelui dinspre organele interne către muschi (care provoaca uscarea gurii, greaţă şi disconfort abdobimal), dificultăţi în respiraţie sau chiar senzaţia de sufocare urmate de hiperventilaţie, amorţeala membrelor inferioare, furnicături, ameţeală, senzaţia de depersonalizare (ca şi când corpul nu ar fi al tău)
  • Manifestările comportamentale, şi aici ne referim la fugă, evitarea situaţiilor generatoare de frica sau fobie, dar şi ale comportamente cu rol protective
  • Manifestările cognitive: gânduri disfuncţionale, predicţii catastrofale care declanşează şi amplifică fricaSpre deosebire de frică pe care cercetătorii – psihologi, neurologi, etologi – au definit-o ca pe o emoţie declanşată de o ameninţare specifică şi reală, anxietatea se maifestă în afara unui pericol real. Aceasa este şi principala diferenţă dintare cele două emoţii.În trăirea anxioasă teama este anticipativă, apar gânduri referitoare la lucruri negative care se pot întâmpla. Îngrijorarea poate ajunge să fie prezentă în gânduri şi comportament în marea majoritate a zilei, să perturbe buna funcţioanre a persoanei. 

Gândul că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, că „pericolul pluteşte în aer”, exprimarea îngrijorărilor prin cuvinte, comportament, manifetări fizilogice – lucruri care întreţin starea de frică iraţională şi care duc la mobilizarea corpului pentru confruntarea cu un pericol – adrenalina se varsă în sânge, apare hiperventilaţia, creşte pulsul, bătăile inimii devin alerte – corpul este pregătit pentru situaţia luptă sau fugi. Uneori, apare „îngheţarea” sau „paralizia de frică”, moment în care persoana se blochează, devine „stana de piatră”.

In creionarea tulburarii anxioase din punct de vedere psihologic, intalnim:

  • Factori predispozanti – experiente timpurii ale copilariei care raman “in asteptare”, silentioase pana cand sunt activate de factori precipitanti.
  • Factorii precipitanti sunt evenimente de viata care activeaza “memoria” senzoriala si cognitiva a experientelor trecute si provoaca tulburarea anxioasa.
  • Factori de mentienere:
    • atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are fata de propriile ingrijorari. De exemplu, persoana intelege ca anxiearea, manfiestarile din planurile cognitiv, fiziologic, emotional ii dauneaza, dar pe de ata parte se simte vinovata sa renunte la aceste temeri.
    • comportamentele de evitare incercand sa diminueze disconfotul simtit.
    • comportamente de asigurare excesiva.

Psihoterapia tulburărilor anxioase cuprinde 5 etape:

1. Evaluarea

2. Stabilirea planului de intervenţie

3. Intervenţia propriu-zisă

In cadrul intervenţiei clientul învaţă să identifice care sunt factorii declanşatori / anxiogeni, identificarea convingerilor disfunctionale sau neadaptate situatiei – exacerbarea – , a manfiestarilor psihosomatice, cognitive, comportamentale, emotionale, a beneficiilor secundare.

Alaturi de demersul psihoterapeutic tehnicile de eliberare emotionala (EFT) cresc sansa de ameliorare si indepartare a gandurilor, emotiilor si comportamentelor specifice tulburarii anxiaose.

4. Finalul psihoterapiei

5. Şedinţele de follow-up

Planul de interventie este personalizat problemelor si tipologiei clientului.

Un aspect important este faptul ca tulburarile anxioase sunt de mai multe feluri:

  • anxietatea sau fobia specifica
  • anxietatea sociala (fobia sociala)
  • tulburarea de panica  si atacul de panica
  • agorafobia
  • tulburarea de anxietate generalizata
  • tulburarea anxioasa de separare
  • mutismul selectiv

Fiecare dintre aceste faţete ale tulbuarilor de anxietate vor fi dazbatute separat.

Nu lăsa anxietatea să te împiedice să îţi trăieşti viaţa, să îţi limiteze spaţiu de acţiune, zona de confort. Acţinând la începutul apariţiei primelor simptome vei fi mai conştient şi mai motivat pentru schimbare, te vei implica mai activ în demersul terapeutic.

Acceparea anxietăţii luni sau ani, „convieţuirea” cu aceasta, va face ca si teama de schimbare sa fie mai puternică, iar gândurile că „nu vei mai fi ca înainte” vor fi din ce în ce mai frecvente.

Alegerile ne schimbă viaţa – în bine sau în rău. Iar lipsa actiunii este si ea o alegere ca si alegerea implicarii intr-un demers de autocunoatere si autovindecare. Tu ce alegi?

In cabinet rolul meu este de a te asculta, de a te insotii in (re)gasirea resurselor interioare, de a te incuraja sa actionezi, sa  iesi din zona de confort, de a-ti alaturi si de a te ghida in aceasta etapa dificila a vietii tale.

Iulia Pasarin, psiholog clinician specialist si psihoterapeut integrativ

Doresti o programare? O poti face la numarul de telefon 0728.967.011

 

Resurse: R. Leahy, S. Holland, S. Boncu, D. Nastase; DSM 5

Fiecaruia dintre noi i s-a intâmplat să aibă zile in care să fie trist, să nu aibă chef denimic, să se simtă fără energie, poate chiar sa simtă nevoia să plângă puţin. Dacă aceste manifestări au durat o perioadă limitată de timp putem să vorbim despre o reacţie depresivă.

Reacţiile depresive sunt un mod de adaptare şi răspuns al minţii şi corpului la amintiri sau evenimente precum:

  • conflictul cu o persoană apropiată sau autoritate (şef)
  • dezamăgirea provocată de o persoană pe care am investit-o cu încredere şi de la care aveam aşteptări
  • îmbolnăvirea unei persoane dragi sau a prorpriei persoane
  • accidente

Reacţiile depresive sunt normale. Nu ştiu vreo fiinţă care să trăiască într-o stare de fericire sau bine continuă. Aceste reacţii se transformă în stări depresive atunci când se intensifică, devin stabile în timp, se manifestă în marea majoritate a zilei şi zilnic, crează o detresă (ruptură, întrerupere) în viaţa personală şi profesională – absenteism la locul de muncă, retragere socială, stare de rău aproape continuă, devalorizarea propriei persoane, imposibilitatea de a-şi găsi resurse pentru a-şi reveni.

Reacţiile depresive pot aparea şi în sezonul rece mai mult decât în restul anului, apariţia lor fiind favorizată de „micşorarea” zilei şi de expunerea redusă la lumină naturală fapt ce ne poate afecta confortul psihic şi fizic, zilele ploioase în care ne retragem în casă şi socializăm mai puţin, lipsa unor activităţi plăcute.

Perturbarea activităţilor de zi cu zi, afectarea stării de bine, readucerea în atenţie a evenimentelor neplăcute (rumegarea gândurilor care aduc suferinţă), retragerea în interior, limitarea sau eviatarea socializării, apariţia absenteismului la locul de muncă pot fi simptome ale starii depresive.

Reacţia depresivă este o reacţie normală, de cele mai multe ori de adaptare la un eveniment, are o durată relativ redusă, iar intensitatea ei începe să scadă la un moment dat.

Starea depresivă implică trărirea cu intensitate din ce în ce mai mare a unor emoţii negative care ne afectează starea de bine, funcţionalitatea pentru o durată îndelungată producând o detresă semnificativă în viaţa perersonală şi profesională şi din care nu ne putem reveni singuri.

Reacţiile depresive sunt normale si din ele ne putem reveni singuri, mobilizându-ne efortul si resursele personale. Stările depresive se prelungesc în timp 3 – 6 luni, adesea avem nevoie de suport terapeutic pentru a ne ajuta să găsim resursele interioare, să ne mobilizăm, să ne automotivăm, să ne regăsim echilibrul.

Iulia Păsărin – psiholog clinician, psihoterapeut integrative

Sector 1, Bucuresti, Stirbei Voda 

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE