A fost un timp in care nu am avut curajul sa imi intind aripile si sa imi urmez visul. Un timp in care o alta ocupatie, in domeniul  supor IT, era de baza si psihologia astepta la rand. Nu pentru ca asa simteam, ci pentru ca eram nevoita (credeam eu, dar limita era in plan mintal; asadar, azi, clientilor mei le vorbesc din experienta personala nu din carti, nu citand „clisee”). Investeam in formarea mea profesionala, ma pregateam, dar nu gaseam curajul de a ma desprinde de trecut si de a trai aventura viitorului. Eram vizibil nefericita, agitata, simteam ca ceea ce fac ma reprezinta din ce in ce mai putin.  Intr-o zi, am inteles ca implinirea nu vine lasand pasiunea in plan secundar si fricile in prim-plan sau asteptand ca cineva sa vada ce minunata si deosebita sunt si sa vina cu o oferta de „implinire a visului”. Atunci, m-am hotarat si m-am desprins de trapezul „sigurantei” plonjand  fara plasa de siguranta spre trapezul „implinirii si trairii visului”.

Astazi mi-am amintit de acele vremuri. Am intalnit fosti colegi, fosti „sefi” si mi-am data seama ca „suturile” primite m-au ambitionat sa imi urmez visul. A fost o perioada grea in care „prietenii” s-au cernut ramanandu-mi alaturi „doar” cei valorosi. Incet, incet am inceput sa ma simt implinita, sa imi revina zambetul, sa ma simt bine cu mine, cu ce sunt si ce fac.

De 6 ani imi traiesc visul si ma bucur in fiecare zi de interactiunea cu oamenii minunati pe care i-am intalnit, ii intalnesc si ii voi intalni in cabinet, care imi acorda increderea de a-si dezvalui sufletul, de a ma lua ca insotitor in calatoria lor in castelul interior in care deschidem usa fiecarei camere unde facem curat si aducem lumina. IMPREUNA!

Drumul, deloc batatorit, poarta amprenta pasilor mei, cand sprinteni cand „tarsaiti”, iar azi imi dau voie sa  fiu mandra de mine. Mandra intr-un sens frumos, fara trufie, cu piosenie si recunostinta fata de divinitae, univers si de oamenii frumosi pe care i-am intalnit, care mi-au fost si imi sunt alaturi. Nu multi, nu putini, ci exact atatia de cati am avut si am nevoie.

 Cum profesia nu imi permite sa va dau sfaturi, va recomand sa CREDETI IN VOI SI IN VISUL VOSTRU, SA LUPTATI PENTRU EL! CU TOATE „ARMELE”!

Ganduri senine sa aveti si perseverenta!

Cu drag,

Iulia Pasarin psiholog clinician si psihoterapeut integrativ cu trup si suflet

 

Un cuplu tânăr s-a mutat într-o noua locuinta. În dimineaţa următoare, în timp ce ei serveau micul dejun, femeia privea pe fereastră la vecina lor care a ieţit afară pentru a intinde rufele.

„Rufele ei nu sunt foarte curate”, spuse tanara. „Ea nu ştie să le spele corect. Probabil are nevoie de un detergent mai bun.”

Soţul ei s-a uitat să vadă şi el, dar nu a spus nimic. De fiecare dată când vecina lor ieşea afară să indinda rufele, tanara femeia avea aceleaşi comentarii. O lună mai târziu, femeia a fost surprinsă ca privind pe fereastră să vadă cât de curate erau rufele vecinei. Atunci, i-a spus soţului ei:”Priveşte, vecina a învăţat cum să spele corect rufele! Mă intreb cine a învăţat-o asta!”

Soţul ei a privit-o şi i-a răspuns:”M-am trezit mai devreme dimineaţă şi am spălat geamurile noastre.”

Se intampla ca si in viata noastra „geamurile” sau „lentilele” prin care privim lumea sa nu fie prea curate. Tocmai de aceea identificarea si rezolvarea problemelor personale reprezinta o prioritate, altfel, riscam sa ii vedem pe ceilalti „patati” de propriile probleme. Astfel, riscam sa ii tratam incorect pe cei din jur si sa ne vitregim pe noi de o cunoastere de sine corecta, de autetnicitate si de o vindecare emotionala si spirituala.

Cu drag,

Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrativ

Programari: 0728.967.011

Resurse: http://www.turnbacktogod.com/category/stories/

 

PsyEssential – Cabinet de Psihologie acreditat de Colegiul Psihologilor

Infiintat in 2010 si investit cu multe visuri si sperante, cabinetul PsyEssential se afla intr-o zona usor accesibila in langa Foisorul de Foc, la 5 minute de statia de troleibuz 69.

In cadrul cabinetului de psihologie PsyEssential va sunt oferite servicii profesionale de psihologie clinica (evaluari psihologice, rapoarte de evaluare psihologica pentru medic, CNAS, Comisia de Incadrare in Grad de Handicap), de psihoterapie – suport pentru ingelegerea trairilor si comportamentelor personale, pentru identificarea factorilor predispozanti, declansatori si de mentinere a diferitelor stari emotionale –  tulburari care tin de procesele afective (depresie), tulburari de anxietate, inclusiv gestinoarea atacului de panica, stres posttraumatic, insomnie, tulburari ale comportamentului alimentar (anorexie, bulimie) si de dezvoltare personala (imbunatatirea abilitatilor de comunicare, de depasire a timiditatii, de gestionare si organizare a timpului), realizarea  profilului personalitate.

Cadrul profesional, respectul si confiedentialitatea sunt printre cele mai impotante aspecte pe care le veti gasi aici.

Starea de bine si confortul emotional al clientilor cabinetului conteaza !

Va invit sa pasiti in cabinet si sa exploram impreuna lumea gandurilor, emotiilor, sa privim in trecut, sa traim in prezent si sa ne pregatim pentru viitor.

Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ specialist acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al Institutului Roman de Psihoterapie Integrativa si al Federatiei Romane de Psihoterapie

Programari: 0728.967.011

Augias – în mitologia greacă, rege al Elidei ale cărui grajduri, neîngrijite timp de 30 de ani, au fost curăţate, în urma unei înţelegeri, de Hercule, într-o singură zi, prin abaterea apelor râului Alfeus asupra lor. (sursa: istoriiregasite.wordpress.com)

Tot asa „rezidurile”, suferintele, traumele, din trecut „necuratate”  duc la nasterea unor suferinte, care se pot transforma in tulburari afective, anxioase, de personalitate si care ne schimba modul de gandire, de simtire si de comportament si care pot duce la patologizare.

Felul in care isi are ecou in mintea noastra un cuvant sau un gest al unei persoane semnificative pentru noi (din copilarie sau maturitate), evenimente cu impact puternic asupra noastra, modul in care acestea ne-au modificat comportamentul sau a dus la formarea unui tipar de gandire, simtire, actiune pot reprezenta sadirea semintei neincrederii, rusinii, vinovatiei in sufletul nostru. Neconstientizarea, „necuratarea” acestor „reziduri” pot schimba persoana in mod dramatic.

Psihoterapia are rolul de ne invata sa constientizam, sa selectam si sa ne curatam mintea si sufletul de lucrurile care ne uratesc si ne murdaresc felul de a gandi, simti, reactiona, care ne afectaza sanatatea mintala si emotionala si ne pot face nefericiti si disfunctionali.

Multumesc domnului prof. A. Romila!

Cu dag,

Iulia Pasarin, psiholog clinician si psihoterapeut integrative

0728.967.011

 

„Fiecare bloc de piatră are deja o statuie în interior şi sarcina de a o descoperi este a sculptorului” Michelangelo

Plecand de la aceasta idee putem spune ca in demersul dezvoltarii personale invatam sa ne descoperim.

Pe parcursul acestui drum invatam sa  identificam lucrurile care ne tin pe loc – temeri, rusine, vina, neincredere, persoane toxice, limitari (auto)impuse – si sa ne aplecam mai mult spre autocunoastere, spre identificarea nevoilor personale – iubire, autoafirmare, armonie, echilibru – , acceptarea si iubirea de sine.

Intelegand, constientizand blocaje si experiente care au dat nastere fricilor, rusinii, vinovatiei, resemnificandu-le, putem spune ca ne „sculptam” nu doar propria persoana, ci si viata, indepartand ce este de prisos si aducand la lumina, devenind constienti de ceea ce putem sa devenim, de importanta si frumusetea transformarii.

Dezvoltarea personala nu este un drum lin, pe care se paseste cu pasivitate, ci unul care necesita implicarea activa a ta, clientul. Este un drum cu suisuri si coborasuri, cu rezistente fata de constientizari si transformare, dar o calatorie atat de frumoasa de autocunoastere, redescoperire, reNASTERE!

Asa cum fluturele iese din cristalida cu aripile mototolite la inceput si pe parcursul a cateva ore sangele incepe sa circule prin aripi intinzandu-le, facandu-le functionale si etalandu-le frumusetea prin netezirea lor pentru ca apoi fluturele sa isi ia zborul, tot asa si pe parcursul demersului transformarii tale personale autocunoasterea, identificarea nevoilor si dorintelor personale, a convingerilor si valorilor te va face sa intelegi frumusetea zborului fluturelui – a libertatii si a bucuriei de a putea sa te simti bine cu tine!

 

Cu drag,

Iulia Pasarin

psiholog clinician, psihoterapeut

0728.967.011

 

Se spune ca pentru a fi dresati elefantii sunt legati cu un lant de un picior, iar celalat capat al lantului este legat de trunchiul puternic al unui copac. Dupa un timp lantul este scurtat, astfel ca zona de deplasare a elefantului este redusa foarte mult. Dupa o perioada, lantul este inlocuit cu o sfoara mai groasa, apoi cu una mai subtire. Practic, la un moment dat, elefantul ar putea sa rupa legatura cu usurinta, dar nu mai incearca, pentru ca „stie” ca nu poate fiindca in trecut a incercat si a esuat.

Ceva asemanator se intampla si cu convingerile noastre. Ne-au fost „sadite” convingeri de genul „tu nu poti sa desenezi”, „tu nu poti sa canti”, „esti fraier”, „nu esti in stare de nimic”, „nu au reusit altii mai destepti decat tine, cum sa reusesti tu?!” Si usor, usor integram aceste vorbe, le transformam in convingeri, credinte negative, limite (dar nu limite reale, ci impuse). Nu mai este nevoie sa ne spuna nimeni din afara pentru ca „stim” deja ca „nu putem, nu meritam”.

Cauta, accepta situatii care te provoaca. Fa un pas dincolo de „limite” si vezi, poti sau nu? Te-ai poticnit putin? Mai incearca inca o data, cu mai multa incredere. Dar inainte de a doua incercare schimba ceva – schimba-ti discursul interior, felul in care vorbesti cu tine, investeste-te cu incredere si introdu in gand si vocabular notiunea de „merit, eu merit”. Schimba convingerile din „sunt nimeni” in „sunt cineva”, din „nu merit” in „merit”. Mergi inainte cu inima deschisa, vezi cum poti sa gandesti, sa simti si sa actionezi ALTFEL, fara sa e autosabotezi!

Cand sa incepi? Cand vrei sa iti transformi viata. Nu este usor, dar si de la conceptie pana la venirea pe lume ne pregatim 9 luni!

Te-ai hotarat sa incepi? Inseamna ca stii ca MERITI si POTI!

Ai nevoie de un ghid / insotitor / ajutor in transformarea ta? Poti face o programare chiar acum!

Ganduri de bine!

Iulia

Pentru informatii complete te invit aici

 

Locuitorii din Wemmick, eroii povestirii noastre, erau niste omuleti mici, din lemn, ciopliti toti de un tamplar pe nume Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a carui inaltime se vedea intreg satul.

Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum. Insa doua lucruri le erau comune: toti erau facuti de acelasi tamplar si traiau in acelasi sat.

De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline. Tot stelute primeau si cei talentati unii ;puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute…. Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una..

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre acestia din urma.

Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii dar intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor de ce cazuse mereu spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta… si imediat o sa primeasca bulinute!!!

Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.

„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora. „Este clar ca nu e bun de nimic!”

Dupa un timp Pancinello a ajuns sa creada ce se spunea despre el:

„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Era o fata pe nume Lucia.

Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe ea! Incercau numai ca nu ramaneau lipite ci cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii o admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa o priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

„Ca ea vreau sa fie”, ii trecu prim minte lui Pancinello.

„Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca o intreba pe Lucia cum se face ca ea nu are nici o eticheta.

„Nu este mare lucru”, ii raspunse ea. „In fiecare zi ma duc sa il vad pe Eli.”

„Pe Eli?”

„Da, pe Eli, tamplarul, imi place sa stau cu el in atelier.”

„Dar de ce?”

„Ce ar fi sa descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Si cu aceste cuvinte, Lucia se intoarse si pleca.

„Dar crezi ca-i va face placere sa ma vada?!?”, striga el dupa ea. Insa Lucia nu-l mai auzii. Asa ca Pancinello se intoarse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa mearga le Eli..

Se indrepta spre deal si urca pe cararea stramta pana ce ajunse in varf. Cand intra in atelier, facu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIASE. Scaunul era cat el de inalt. Ca sa vada ce se afla pe bancul de lucru trebui sa se ridice pe varfuri. Ciocanul era lung cat bratul lui! Inghiti in sec si isi zise:

„Eu aici nu raman!”, si se indrepta spre iesire. Dar chiar atunci isi auzi numele:

„Pancinello, tu esti?”, se auzi un glas patrunzator. Pancinello se opri.

„Cat ma bucur sa te vad, Pancinello! Vino mai aproape, vreau sa te vad mai bine!” Pancinello se intoarse incet si il privi pe mesterul tamplar, un barbat inalt, cu o barba stufoasa.

„Stii cum ma cheama?”, il intreba Pancinello.

„Bineinteles ca stiu, doar eu te-am creat!”

Eli se pleca, il ridica de jos si il aseza langa el pe banca.

„Hmm…”, murmura mesterul ingandurat, in timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.

„Se pare ca ai adunat ceva etichete…”

„Nu am vrut, Eli! Am incercat din rasputeri sa fiu bun!”

„Pancinello, copilul meu, in fata mea nu este nevoie sa te aperi! Mie nu-mi pasa ce spun ceilalti despre tine!”

„Chiar nu-ti pasa?”

„Nu, si nici tie nu ar trebui sa-ti pese! Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca tine. Nu conteaza ce gandesc ei, Pancinello. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, Iar eu cred ca esti o persoana tare deosebita!”

Pancinello incepu sa rada:

„Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce.. De ce as insemna ceva pentru tine?”

Eli se uita la Pancinello, isi puse mana pe umarul lui micut si spuse incet:

„Fiindca esti al meu, de aceea insemni foarte mult pentru mine!”

Nimeni…, niciodata… . nu-l mai privise astfel pe Pancinello.. . si in plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte…

„In fiecare zi am sperat ca vei veni la mine”, continua apoi Eli.

„Am venit fiindca m-am intalnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, raspunse Pancinello.

„Stiu, mi-a povestit despre tine.”

„De ea de ce nu se prind etichetele?”

„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandesc eu despre ea, decat ce gandesc altii.. Etichetele se lipesc de tine doar daca le lasi!”

„Cum adica?”

„Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Dar cu cat te increzi mai mult in dragostea mea, cu atat mai putin iti pasa de etichetele pe care ti le pun ceilalti oameni. Intelegi?”

„Pai, nu prea….” Eli zambi.

„Vei intelege cu timpul. Acum esti inca plin de buline negre. Deocamdata iti va fi de ajuns sa vii la mine in fiecare zi, iar eu iti voi aduce aminte cat de important esti pentru mine.”

Eli il puse jos pe Pancinello. In timp ce acesta se indrepta spre usa, Eli ii spuse:

„Nu uita, esti o persoana deosebita fiindca eu te-am creat! Iar eu nu gresesc niciodata!” Pancinello nu se opri din mers, dar gandi:

„Cred ca Eli chiar vorbeste serios. Poate are dreptate!” (sursa: resurse online)

Si chiar in clipa aceea cazut de pe el o bulina…

Putina cumpatare, empatie, privirea din mai multe unghiuri a situatiei si nu in ultumul rand, preocuparea pentru propria persoana si viata, introspectia si interesul pentru intelegerea si autodescoperirea personala, a construirii propriei fericiri ar duce poate la mai putina stigmatizare, la descurajarea oamenilor preocupati in a eticheta, descuraja, chiar de a bloca impliniri de visuri!

Putina cumpatare si ingaduinta fata de noi si de ceilalti! Putin mai multa apreciere pentru originalitate, unicitate!

Fii real! Fii atutentic! Fii deosebit! Fii fericit!

Seara faina!

Iulia

 

personal si profesionalTe invit sa identificam daca si cum intersele, valorile, experientele din viata personala se reflecta in alegerea si conturarea identitatii profesionale, in alegerea carierei, a locului de munca.

Vor discutii deschise, dar se vor utiliza si chestionare, fise de lucru, exercitii experientiale.

Intalnirea va avea loc vineri 2 octombrie.

Durata: 16.00 – 20.30

Trainer: Iulia Pasarin – consilier vocational, psiholog, psihoterapeut

Cost: 100 ron / persoana

Beneficiati de un discount de 20 lei daca:

  • Ati mai participat la cursuri organizate de Iulia Pasarin
  • Mai veniti cu un prieten (discount se aplica atat pentru dumneavoastra, cat si pentru prieten)
  • Va inscrieti pana la data de 25 septembrie 2015 .

* Dicount-urile nu se cumuleaza intre ele.

Bonus: Participantii vor putea participa la o sedinta de coaching pentru dezvoltare personala individuala gratuita. Durata sedintei de coaching va fi de 50 de minute.

Locul desfasurarii: Calea 13 septembrie, Bucuresti, sector 5 (detalii vor fi date la inscriere)

Inscrierile se fac prin e-mail iulia.pasarin@yahoo.com sau la telefon 0728.967.011.

Data si conditiile actualizate la 30 august 2015.

Este un om care a făcut greşeli pe care şi le-a asumat în domeniul profesional, personal. Un om care nu s-a lasat învins de o nereuşită şi a căutat căi de rezolvare. Acest lucru dovedeşte implicare, acţiune, creativitate, căutarea şi găsirea soluţiilor potrivite lui, momentului, contextului.

Perfecţionarea şi excelenţa nu vin din inactivitate şi doar vorbind despre, ci din implicarea activă în profesia şi viaţa ta.

„Greşelile” sunt de fapt experienţe de viaţă ca şi evoluţia mersului unui copil: o dată cazi, te ridici şi o iei de la capăt. Exersând îţi atingi scopul!

Aşadar, exersează, perseverează, munceşte pentru a fi un specialist în profesia şi în viaţa ta!

O zi cu inspiraţie şi perseverenţă!

Cu drag,

Iulia Păsărin

Ma gandesc ca te interesaza si: Psihoterapie Coaching dezvoltare personala Profil personalitate Abonamente

Amanarea este un comportament de întârziere a întreprinderii unor acţiunii, luării unor decizii.

Sunt momente în care amânarea are un caracter pozitiv.

Un studiu care implică copiii a fost făcut în Statele Unite ale Americii, iar în acest studiu i s-a dat fiecărui copil câte o îngheţată şi li s-a spus că dacă se abţin şi nu o mănâncă în următoarele 5 minute, după scurgerea acestui timp vor mai obţine una ca recompensă. Doar 1 din 5 copii a reuşit acest lucru.

Desigur, găsim o mulţime de exemple în viaţa personală care vin şi susţin utilitatea amânării (ex. amânarea oferirii unei recompense) în diferite momente.

Procrastinarea este un comportament de amânare la nesfârşit – amânare cronică – a începerii unor sarcini, acţiuni.

Aşadar, atunci când amânarea devine cronică şi are un impact negativ asupra vieţii noastre personale, profesionale, sociale vorbim despre procrastinare. De exemplu, atunci când o persoană nu are un loc de muncă şi, deşi familia o încurjează să îşi caute, să trimită CV-uri, dar ea tot amână pentru „mâine” şi tot aşa până ce „mâine” de „mâine” au trecut 2 – 3 luni, iar persoana respectivă se tot eschivează, vorbim despre procrastinare. Desigur, în spatele unui astfel de comportament se poate afla o temere, o experienţă neplăcută, dar inacţiunea, întărirea acestui comporatment de către cei din jur care fac lucruri, servicii pentru persoana în cauză sau „îi plâng de milă” nu duce la conştientizarea şi rezolvarea dificultăţii persoanei în cauză.

Amânarea la nesfârşit a lucrurilor care nu ne plac – temele pentru acasă, rezolvarea unor sarcini de serviciu, căutarea unui loc de muncă, a unei discuţii cu diferite persoane – definesc procrastinarea.

Procrastinarea – amânarea lucrurilor la nesfârşit sau amânarea crnică – poate duce la creşterea anxietăţii, izolare, neîncredere, scăderea stimei de sine.

 

In loc de concluzii

Amânarea este un lucru normal, firesc, care ne poate aduce beneficii pe termen scurt, pe când procrastinarea crează frustrare, anxietate, apariţia starii de inutilitate, a stărilor depresive.

 

Ai sarcini pe care le amâni repetat de ceva timp? Nu se vor rezolva singure şi acest comportament de evitare şi amânare nu îţi va aduce lucruri pozitive. Găseşte cauza pentru care faci acest lucru – temeri, experienţe neplăcute, autosabotaj, lipsa recompenselor, nevoie de atenţie – şi găseşte o rezolvare utilă şi constructivă.

Ai nevoie de ghidare în găsirea cauzelor şi soluţiilor? Pentru asta exista consultaţiile şi consilierea. Centrarea pe „limbajul soluţie” este caracteristică consilierii în acest caz.

 

psiholog Iulia Păsărin

Investeste in tine!

Pagini: Psihotrapie Coaching pentru dezvoltare personala Profil personalitate

Atacul de panică se manifestă prin apariţii bruşte sau intensificări ale anxietăţii, acompaniate de simptome precum:

  • palpitaţii, bătăi puternice ale inimii,
  • dureri în piept
  • ameţeli
  • transpiraţii
  • senzaţia de irealitate sau depersonalizare (detaşarea de sine insuşi)
  • dificultăţi în respiraţie, senzaţia de sufocare
  • frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
  • frica de moarte;
  • parestezii {senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
  • frisoane sau valuri de căldură

Concentrarea atenţiei pe senzaţiile corporale, gândurile catastrofice care pun stăpânire pe mintea persoanei care suferă un atac de panică nu fac decât să crească în intensitate aceste manifestări.

Atacul de panică poate fi însoţit de agorafobie sau nu. Agorafobia este anxietatea, teama faţă de locuri sau situaţii din care scăparea poate fi dificilă (sau jenantă) sau în care ajutorul poate să nu fie accesibil, în eventualitatea unui atac de panică sau de simptome similare panicii.

Situaţiile în care apare agorafobia (cu sau fără atac de panică) sunt evitate (de ex., călătoriile sunt restrânse) sau chiar sunt îndurate cu un consum emoţional foarte mare. De cele mai multe ori persoana solicită prezenţa unui companion.

Gândurile automante distorsionate care apar frecvent în atacul de panică şi agorafobie sunt:

„Voi face infarct”, „Voi pierde controlul”, „Voi înnebuni”, „Voi leşina”, „Voi muri”.

Atât atacul de panică cât şi agorafobia fac parte din spectrul tulburărilor anxioase. Anxieatea este definită ca teamă nejustificată faţă de o fiinţă sau obiect, un fenomenal naturii.

Dacă în fobia specifică obiectul fobiei este un stimul – teama de insecte, teama de întuneric, în fobia socială persoana se teme de evaluarea negativă, de socializare, de a nu se face de râs, în atacul de panică persoana se teme de senzaţiile interne care pot duce la pierderea controlului.

Factorii declanşatori ai atacului de panică pot fi:

  • un eveniment de viaţă stresant – asumarea unor noi responsabilităţi (de aceea inclusiv pregătirea pentru rolul de părinte – un o situaţie în esenţă pozitivă – poate duce al apariţia unui atac de panică),
  • un evenimet de viata traumatizat – diagnosticarea cu o boala grava, imbolnavirea sau accidentarea unei persoane dragi
  • schimbarea locuinţei,
  • schimbarea locului de muncă,
  • lipsa de odihnă care duce la oboseală, slăbiciune, scăderea randamentului şi care poate favoriza apariţia şi intreţinerea gândurilor catastrofice care pot duce la apariţia unui atac de panică.

În atacul de panică cu agorafobie sunt asociaţi cu o serie de stimuli precum: locurile publice aglomerate, spaţii deschise, situaţii în care ieşirea rapidă este blocată (lifturi, trenuri, maşini) călătoriile departe de casă, activităţi care cresc pulsul.

Printre tehnicile utilizate în gestionarea atacului de panică şi agorafobiei se numără:

  • relaxarea
  • crearea unei ancore
  • restructurarea cognitivă
  • desensibilizarea în imaginar şi / sau in vivo (în realitate)

Pe parcursul psihoterapiei se va discuta despre circumstanţele apariţiei atacului de panică (cu sau fără agorafobie), factorii care îl declanşează şi întreţin – gânduri distorsionate, factori exteriori.

De ce să lăsaţi teama să vă trăiască viaţa când vă puteţi bucura de atâtea lucruri frumoase?

Distracţia este dincolo de zona ta de confort care a devenit tot mai mică. Găseşte-ţi motivaţia de a-ţi relua viaţa, prieteniile dinaintea declanşării acestor temeri.

Sa tratezi EFECTELE fara a te apleca asurpa intelegerii si tratarii CAUZELOR care dau nastere fricilor irationale, anxietatii, atacurilor de panica, agorafobiei este ca si cand ai pune un plasture peste o rana nedezinfectata.

Iti sunt cunoscute aceste simptome? Hai sa aflam cum au luat nastere aceste temeri, ce intretine aceste firici si ganduri, sa ne aplecam asupra CAUZELOR si nu doar a tratarii EFECTELOR.

Iulia Păsărin – psiholog clinician autonom, psihoterapeut integrativ autonom

0728.967.011

Consiliere. Psihoterapie. Evaluare psihologica.

transformare psihologieÎnr-una din zilele trecute stând la o ceaşcă de vorbă şi cafea cu o prietenă, m-a întrebat dacă am vreo preferinţă în a lucra cu adulţii sau cu copiii.

Am stat puţin şi m-am gândit, iar apoi mi-am dat şi i-am dat următorul răspuns: îmi place să lucrez cu copiii pentru că îmi dau şansa să îmi accesez spiritul ludic, să intru în contact cu copilul interior, să imi amintesc cum este să te îngrijorezi că cineva s-a “desprietenit” de tine. Imi place să lucrez cu adolescenţi pentru că îmi amintesc cum este să ai un spirit liber şi să îţi întinzi aripile, să te lupţi pentru idealurile şi visurile tale. Îmi place să lucrez cu adulţii de vârstă apropiată mie pentru că este ca şi cum ne-am oglindi reciproc, uneori, alteori pentru a-mi aminti şi a le aminti că “dacă nu ar exista schimbare, atunci … nu am avea flutri”, iar dacă ei, fluturii pot, putem şi noi. Ascultându-i, îmi aminesc care erau credinţele mele limitative, fricile mele, îmi amintesc drumul pe care am plecat, unde am ajuns şi cum mi-ar place să fie călătoria mea prin această viaţă de acum încolo. Îmi place să lucrez cu adulţii care au păşit peste pragul de 50 de ani pentru că îmi împărtăşesc din experientele lor de viata, dar şi din înţelepciunea lor.

Un terapeut îi ghidează pe clienţii săi, dar şi învaţă de la ei. Cresc împreună, se transformă unul pe celălalt.

În loc de concluzie, le multumesc clienţilor mei din trecut, prezent şi viitor pentru TRANSFORMARE, pentru ceea ce sunt acum şi sper că transformarea lor a fost la fel de frumoasă, chiar dacă uneori a implicat suferinţă.  Însă şi pentru fluture TRANSFORMAREA este anevoiasă, dar MERITĂ. Şi EU şi TU MERITĂM!

Cu respect şi apreciere pentru decizia voastră de a face schimbarea, de a vă bucura de propria călătorie!

Iulia Păsărin

Printre colegii de la locul de muncă sunt şi persoane „deosebite” cu anumite sensibilităţi şi dificultăţi, altfel decât ale noastre. Mă refer la persoanele care suferă de depresie, anxietate, fobii, probleme de greutate, care au HIV, persoane cu diferite dependenţe, schizofrenie.

Stigmatizarea persoanelor „altfel” continuă şi astăzi, chiar dacă legislaţia descurajează acest lucru.

Desigur, sunt joburi care nu permit angajarea unor persoane cu astfel de dificultăţi din motive de siguranţă, dar sunt şi joburi în care aceste persoane pot funcţiona şi chiar au activat pe anumite posturi până în momentul la care au apărut simptomele bolii.

Team building-ul indoor, coaching-ul individual şi de grup au ca scop micşorarea prăpastiei dintre cei „normali” şi cei care sunt „altfel”.

In locul stigmatizării putem alege înţelegerea, comunicarea, ieşirea din tipar şi poate chiar adaptarea orarului de lucru pentru aceste persoane. Desigur, este nevoie ca şi angajatul să dea dovadă de implicare şi bunăvoinţă, de dorinţa de a fi util şi activ.

Schizofrenia nu te face mai puţin creativ, starile depresiv-anxioase nu te fac inutil, niciuna dintre aceste afecţiuni nu îţi anulează calităţile, realizările.

Comunicarea, flexibilitatea la nivelul conducerii firmei / organizaţiei şi urmarea unui program special de ameliorare şi control a unor gânduri, emoţii, comportamente de către persoana în cauză, toate aceste eforturi din partea ambelor părţi pot duce la contiuarea colaborării între angajat şi angajator.

Printre persoanele care se confruntă cu stigmatizarea în societate şi la locul de muncă se numără persoanele care suferă de stări anxios-depresive, persoanele care sunt infectate cu HIV, hepatita C, persoanele care se confruntă cu diferite dependenţe – alcool, nicotină (ţigări), persoanele cu probleme de greutate, cu afecţiuni dermatologice, cu schizofrenie, persoanele cu orientare sexuală diferită (homosexualitate)

În spatele reuşitei integrării acestor persoane „altfel” stau pe de o parte dorinţa de a da o şansă, comunicarea, flexibilitatea, informarea corectă, implicarea din parea angajatorului şi a colegilor, iar pe de altă parte dorinţa de a fi activ, util pentru sine şi pentru cei din jur, de a nu te autoexclude, voinţa, nevoia de autorealizare, dorinţa de integrare a persoanei afectate.

In articol se face referinţă la persoanele care şi-au păstrat randamentul util şi a căror stare de sănătate le permite atât fizic, cât şi cognitiv şi emoţional să se implice în activităţi profesionale.

Autor: Iulia Elena Păsărin – psiholog clinician, psihoterapeut, trainer şi consultat în cadrul Confident Training & Consulting

Aveţi un coleg / angajat „altfel” pe care îl apreciaţi şi aveţi nevoie de analiza, medierea şi integrarea lui la locul de muncă? Contactaţi-ne şi ne vom folosi experienţa şi profesionalismul în medierea şi rezolvarea acestei situaţii.

 Date de contact

Putem sa simbolizam corpul nostru in diferite modalitati. De exemplu il putem asemui unui copac sau unei case sau, de ce nu, unui castel. Unui castel cu multe camera. Unele “camere” mai luminate, altele mai intunecate. Unele camere au “usile” blocate, iar secrete ca frici, gelozii, ura, deznadejde, vina, esecuri vor sa treaca dincolo de “usile ferecate”, sa fie auzite, sa isi spuna povestea, sa fie vindecate.

Pe parcursul vietii noastre care implica dezvoltarea holistica a omului – cognitiv (ganduri, scheme cognitive), trairi (emotii pozitive si negative), manifestari fiziologice, somatizari, comportamente – prin experientele de viata personale, incercam sa exploram interiorul nostru, sa “deschidem usi”, sa aprindem lumini, sa linistim demonii interiori, sa “aerisim” fiecare incapere.

Va intrebati cate “camere” are acest “castel”? Depinde cum ne-am “partajat”, cum am delimitat spatiile!

O camera mica poate ascunde fricile noastre cele mai mari. De obicei aceasta camera incercam sa o tinem inchisa, ca si cand nu am vrea sa impartim fricile cu ceilalti si sa le “pastram” doar pentru noi.

Ce fel de temeri se pot ascunde in aceasta camera a fricilor? Teama de a-ti face prieteni si de iubi ca nu cumva sa suferi. Poate teama de a-ti asuma raspunderi? Sau teama de autovaloriza, de a te pretui? Teama de a fi vazut, dar si teama ca nu vei fi vazut. Teama de intuneric, de apa, de spatii inchise, de inaltime, de spatii deschise, de a avea copii, de a iubi, de a te lasa iubit. Si toate aceste temeri au povestea lor pe care tu trebuie sa o spui pentru a linistii aceste frici, pentru a te linistii pe tine.

Dezvoltarea personala ghidata te ajuta sa vorbesti despre aceste temeri, sa le recunosti, sa le intelegi si sa le stingi sau sa te folosesti de ele. Da, sa te folosesti de ele pentru ca unele, nu se afla intamplator acolo, in interiorul fiintei tale. Poate initial te-a protejat, dar usor ai scapat-o de sub control. Nu negarea fricilor este cheia, ci intelegerea lor.

O alta camera poate ascunde sentimente negative precum ura, furia, vina sau autoinvinuirea, gelozia, nesiguranta, neincrederea. Si ele astepta sa le spui povestea, sa intelegi de unde vin, care este originea lor, din ce si de ce s-au “nascut”. Consilierea te poate invata sa descarci furia, agresivitatea in mod controlat prin anumite metode de descarcare a acestor manifestari, sa “le asculti” si sa le intelegi, sa vezi cand ti-au fost utile si cum au ajuns sa te controleze, dar sis a preiei controlul.

O alta incapere poate ascunde deznadejde, dezamagire, durere, suferinta. Este nevoie sa intram si aici si sa facem ordine. Nu negand, evitand sau fugind de acestea ne vom vindeca, ci vorbind despre ele, intelegandu-le originea, gasind noi unghiuri din care sa le abordam.

O camera poate ascunde comori nedescoperite si neaccesate: darul vorbelor – comunciarii, al negocierii, al sfatuirii, al creativitatii, al empatiei, al organizarii, al leadership-ului. Resurse care asteapta sa le descoperi si sa le pui la treaba. Asadar, sunt si „camere” inundate de lumina pe care inca nu le-ai deschis. Indrazneste! Drumul autocunoasterii si cautarii interioare te va ghida in accesarea lor!

Oricate incaperi are castelul vostru interior nu ezitati sa intrati in fiecare dintre ele. Gasiti cheile potrivite si deschideti usile. Scuturati “draperiile” de amintiri, emotii, experiente, verificati “sub covor” daca este ceva despre care nu vreti sa vorbiti. Acel “ceva” va va aduce vise neplacute, somatizari (dureri de cap, stare de oboseala, dureri musculare, afectiuni la nivelul pielii, glandei tiroide sau altor organe sensibile la “problema” emotiilor reprimate), va vor fura linistea si viata.

Consilierea in vederea dezvoltarii personale si psihotarapia te pot ghida in procesul de autocunoastere, de curatenie interioara, de “luminare” a incaperilor, de ventilare a emotiilor, de descarcare controlata a furiei si agresivitatii, de gasire a echilibrului interior.

Vorbind despre frici, ura, gelozie, deznadejde, dezamagrie poti sa gasesti originea nasterii lor, modul in care le-ai hranit, dar cand ti-au fost utile si care este motivul pentru care le-ai lasat sa preia controlul.

Cu drag,

 Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrative

Oferta Pachete servicii / Abonamente

 

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.244.745

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE