Dorinta de a fi acceptat, de a simtii sentimentul apartenentei la grupul social si /sau profesional,  teama de a nu fi marginalizat sau respins, de a nu te face de ras, de a nu fi suficient de bun, de a nu-i supara pe ceilalti sunt cativa dintre factorii care pot duce la dezvoltarea unei stari anxioase (sociale, de performanta, generalizate), a unei manifestari de tip obsesiv-compulsiv (prin supra verificarea corectitudinii unor date sau realizarii unor sarcini) sau depresive. Acesti factori se dezvolta pe baza unei imagini negative a propriei persoane (neputinta, neincredere, minimalizarea propriilor calitati si maximizarea defectelor – convingeri dezadaptative – si supravalorizarea celorlalti),  a slabirii increderii in propira persoana (ce stiu, ce pot, ce succese am avut in trecut, accentuarea „esecurilor”).

Convingerile despre sine si ceilalti, imaginea de sine (felul in care ne vedem noi insine), increderea in propria persoana – a ceea ce stiu  si ceea ce pot – , a capacitatii de autovalorizare se constuiesc pe baza experientelor avute in copilarie (si aici putem gasi factorii predispozanti catre un comportament anxios/ depresiv / obsesiv-compulsiv / o imagine de sine devalorizanta / o stima de sine scazuta), a experientelor avute ca adult in interelationarea cu ceilalti, formandu-se astfel scheme cognitive (modele de gandire) care pot fi modificate in timp. Neurostiintele ne arata ca avem nevoie de o perioada de aproximativ 6 luni pentru a forma noi scheme cognitive prin formarea unor noi legaturi neuronale. Asadar, cu voina, implicare si efort sustinut, se poate!

Dependenta de parerea celorlalti, comparatia continua cu ceilalti (fara sa le cunoastem trecutul, experientele pentru ca modul in care am luat startul in viata, conteaza!), intransigenta cu noi insine, neglijarea propriilor nevoi emotionale, spirituale, sociale, pot deveni sursa nefericirii si imbolnavirii noastre sufletesti, psihice si corporale, dar si a transformatii in sclavi ai implinirii dorintelor celorlalti din dorinta de a fi acceptati, placuti, de apartenentei la un grup, fara a ne gandi cu ce costuri pentru noi (emotionale, psihice, somatice).

Anularea, ignorarea propriilor nevoi, visuri si canalizarea atentiei pe „a fi placuti de ceilalti”, a fi valorizati de ceilalti, uitand de sentimentul de autoapreciere si autovalorizare, de gasirea propriei stari de bine, echilibru, impacare, respect de sine, aduc in timp epuizare, nefericire,  suferinta emotionala, psihica, corporala prin somatizari – manifestarea durerii psihice in plan corporal – prin aparitia oboselii, durerilor musuclare, probleme gastrointestinale, cardiologice, dermatologice, a aparitiei tulburarilor  sistemului imunitar (pentru ca nu ne iubim suficient, ci ne autopedepsim).

Autoaprecierea realista a propriei persoane, aceptarea „defectelor” , limitelor, respectul fata de propria persoana, convingerea a merit lucruri bune, ca merit sa fiu apreciat, valorizat, sa imi dau voie sa gresesc si sa ma iert, dar si sa iert sunt solutiile pentru pastrarea sanatatii emotionale, psihice si fizice in atingerea si pastrarea  armoniei, linistii, echilibrului interior.

Autoobservarea, aprecierea realista a propriei persoane, acceptarea „defectelor”, autovalorizarea abilitatilor, respectul fata de propria persoana – a ceea ce sunt, ce stiu si ce pot sa fac – reprezinta puncte de placare esentiale in transfomrarea personala, punctul de pronire de la ce sunt la ceea ce imi doresc sa fiu si parcurgerea unui traseu sanatos bazat pe resursele personale si nu pe devalorizarea celor din jur.

In  dezvoltarea potentialului latent, a utilizarii resurselor interioare,  dar si in formarea si dezvoltarea unor abilitati noi – de autocontrol si autogestionare emotionala si comportamentala, de comunicare, organizare – , a modificarii unor convigeri disfunctionale, neadaptative, nesantatoase un pas important este luarea deciziei transformarii, apoi gasirea unui „ghid” care sa va indrume si insoteasca in atingerea obiectivelor propuse. Un astfel de ghid este psihoterapeutul care va este alturi in procesul de autocunoastre a nevoilor, potentialului, a vindecarii emotionale, a trezirii resurselor interioare si utilizarii lor, a preluarii rolului de leader in viata persoanla.

Sa nu uitam ca atunci cand ne lasam manipulati avem o implicare activa pentru ca alegem sa ne lasam manipulati, din dorinta de a nu fi dati la o parte, de a face pe plac unei persoane populare, de apartenenta la un grup, de teama, pentru ca „asa am invatat ca este usor si bine pentru noi” sau pentru a nu-i provoca pe ceilalti printr-un refuz. Sigur ca sunt situatii in care facem compromisuri, dar trebuie sa punem in balanta costuri – beneficii si sa cantarim daca merita sau nu.

Spor in demersul tranformarii voastre!

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al IRPI, membru al Federatiei Romane de Psihoterapie

Contat / programari

 

 

 

frici anxietateMotto:

FRICILE – demoni pe care iau nastere si cresc  in mintea ta si care pot pune stapanire pe gandurile, emotiile tale, pe comportamentul tau, facandu-te prizonierul lor, dar numai daca tu ii lasi.

Frica, definita in dictionar, este o stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.

Fricile pot fi „mostenite”, invatate din experientele altora, induse, mostenite transgenerational sau pot lua nastere ca urmare a unor experiente de viata personale.

„Mi-e frica de intuneric”, „Mi-e frica de apa”, „Mi-e frica de straini / oameni”, „Mi-e frica de animale”, „Mi-e frica de inaltime”. Aceaste frici s-au nascut din experientele tale personale sau ti-au fost induse („impuse”) – „sa nu vorbesti cu oameni necunoscuti pentru ca oamenii sunt rai”, „sa nu intri in apa pentru ca singur ai sa te ineci”, „daca nu te culci, o sa te manance bau-bau” (teama de intuneric, aceste lucruri fiind spuse inainte de culcare copilului), „nu te uita pe fereastra ca o sa iti vina ameteala si o sa cazi” si lista ramane deschisa.

Referindu-ne la frici intalnim categoria fricilor reale si a celor imaginare/irationale.

Frica reala, rationala si ne ajuta sa ne mobilizam in diferite situatii – simturile ascutindu-se, gandirea devenind mai rapida, adrenalina ajutandu-ne sa ne mobilizam si sa fim gata de lupta sau fuga atunci cand situatia o cere.

Fricile  imaginare, irationale care de regula sunt fie invatate de copil de la cei din jur, fie vin din teama de necunoscut, fie vin ca urmare a unor experiente neplacute care ne-au marcat si care ni s-au intimparit in minte si care fac ca in timp gandurile noastre sa devina dezadaptative, sa intretina frica.

Fricile irationale (denumite si tulburari anxioase) se hranesc cu nesiguranta, suferinta, cu tristete.

Fricile irationale pot sa para si sa fie intretinute de o slaba incredere in sine, de imaginea de sine negativa pe care o avem despre noi considerandu-ne slabi, nedemni de a fi iubiti, de a primi atentie, afectiune. O persoana care se teme sa vorbeasca, sa initieze o conversatie si sa o intretina de teama de a nu spune ceva gresit sau ca nu va parea inteligent, ca s-ar putea balbai, ca ar putea sa nu isi gaseasca cuvintele potrvitie sau o persoana care nu mananca si nu bea in public imaginandu-si ca toata lumea se uita la ea, motiv pentru care nu iese in oras, la peterceri risca ca incet, incet sa se autoizoleze, sa nu mai iasa din casa sau sa re rezume in a merge la scoala / facultate / serviciu si a se intoarce acasa, a se inchide in camera si a se refugia in fata calculatorului eventual traindu-si viata prin retelele de socializare, jocuri pe calculator, ridicand in jurul sau un “zid de protectie”, zid pe care il consolideaza si la care mai adauga o noua caramida, o noua frica in fiecare zi. Acest “zid” va face ca persoana sa fie tot mai putin capabila de sentimente de empatie, iubire, iertare, poate duce treptat la o forma de aplatizare emotionala.

Cufundarea in singuatate, izolarea in spatele acestui “zid” nu face decat sa il faca pe cel temator sa piarda putin cate putin contactul cu realitatea, sa nu se mai poata bucura de viata, de prieteni, de peisajul din jur, de iesiri in parc, la cinematograf, la peterceri, de flori, cer, soare de lucrurile pe care le consideram banale, dar fara de care viata ar fi atat de … gri.

Este important sa avem puterea de a cere ajutorul daca suntem pe cale sa ne indrepam catre aceasta situatie pentru ca este nevoie sa cautam sursa acestor temeri pentru a le putea controla, gestiona si invinge, pentru a ne construi o imagine de sine autentica, cu sublinierea aspectelor pozitivie ale personalitaii noastre.

O buna autocunoastere si o cunoastere a limitelor, dar si a resurelor personale, o imagine de sine autentica, o stima de sine crescuta, bine consolidata pe principii reale, este solutia pentru a depasii aceste temeri.

Daca vei lasa fricile sa se instaleze comod in sufletul, mintea si corpul tau atunci ele iti vor ghida viata, ele vor fi cele care sa iti spuna cum sa traiesti – in teama , umilire, izolare. Ele iti vor schimonosii atat sufeltul facandu-te sa ai trairi si emotii negative, de suferinta si durere, mintea prin ganduri care vor intretine frcile si care le va da valoare si forta, cat si corpul tau care va somatiza prin dureri de cap – ce au la baza conflictele intrapsihice – , dureri de stomac, dureri musculare, tensiune arteriala, dureri de articulatii (fara o cauza medicala initiala), dureri care reflecta lipsa de flexibilitate si rigiditatea in gandire, simtire, actiune.

Lasa toate acestea in urma ta si ai curajul de a face o introspectie, de a incepe un proces de autocunoastre care este un scop in sine si nu doar o cale catre ceva anume. Drumul dezvoltarii personale si al autocunoasterii este fascinant el, ca si proces de evolutie si transformare a fiintei noastre nu doar o cale catre un scop. Daca este sa vorbim de un scop, atunci scopul dezvoltarii personale si autocunoasterii este suma intamplarilor, experientelor avute pe acest drum care ne ajuta sa CRESTEM emotional, spiritual.

Da-ti voie sa te bucuri de aer, de soare, de picaturile de ploaie, de adierile vantului, de prieteni, de flori, de toate creaturile minunate din jurul tau, de trairi fantastic de frumoase, da-ti voie sa plangi de tristete atunci cand simti, lasa lacrimile sa te elibereze picurand in ele amarul din suflet si din minte echilibrandu-te si curatindu-te, apoi zambeste – este atat de frumos sa nu te temi de tot si de nimic, sa fii VIU, sa simti, sa vezi, sa iubesti si sa te lasi iubit/a!

 Cu drag,

psihoterapeut integrativ Iulia Pasarin

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.967.011

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE