Imbolnavirea sufletului de lipsa bucuriei, de „prea-prezenta” tristetei, din cauza ca, uneori, uitam sa fim recunoscatori pentru ce avem, din cauza ca ne raportam prea mult la ceilalti, ca ne tot gandim la „ce spune lumea”, trairea in trecut, hranirea cu regrete si intrebari de tipul „ce-ar fi fost daca…?” sunt motivele pentru care sufletul, inima si apoi mintea se intuneca si apare pericolul ca depresia sa imbratiseze sufletul, mintea, corpul.

Sa ne punem pe primul loc, sa facem cateva reflectii de igiena emotionala la finalul zilei, sa ne eliberam cu iubire de trecut si sa imbratisam prezentul, iar daca nu stim cum, putem sa invatam, totul este sa ne dorim. Si ne mai trebuie ceva. RABDARE cu noi insine si IUBIRE fata de propria noastra persoana!

PERSPECTIVA CLINICA

Reacţiile depresive sunt un mod de adaptare şi răspuns al minţii şi corpului la amintiri sau evenimente precum:

  • conflictul cu o persoană apropiată sau autoritate (sef),
  • dezamagirea provocata de o persoană pe care am investit-o cu încredere şi de la care aveam aşteptari,
  • trairea in trecut,
  • raportarea la asteptarile celorlalti,
  • comparatia cu ceilalti,
  • lipsa de recunostinta,
  • autocritica,
  • aparitia unei boli / dizabilitati,
  • imbolnavirea unei persoane apropiate,
  • pierderea locului de munca sau a locuintei,
  • divort,
  • accidente.
  • pierderea unei fiinte iubite (trairea travaliului de doliu).

Reactiile depresive sunt normale. Nu stiu vreo fiinţă care să trăiască într-o stare de fericire sau bine continuă. Aceste reacţii se transformă în stări depresive atunci când se intensifică, devin stabile în timp, se manifestă în marea majoritate a zilei şi zilnic, crează o detresă (ruptură, întrerupere) în viata personală şi profesionala – absenteism la locul de muncă, retragere socială, stare de rău aproape continuă, devalorizarea propriei persoane, imposibilitatea de a-şi găsi resurse pentru a-si reveni.

Reacţiile depresive pot aparea în sezonul rece mai mult decât în restul anului, apariţia lor fiind favorizată de „micsorarea” zilei şi de expunerea redusă la lumină naturală fapt ce ne poate afecta confortul psihic şi fizic, zilele ploioase în care ne retragem în casă şi socializăm mai puţin, lipsa unor activităţi plăcute, dar si lipsa culorii dominand nuantele de gri.

Perturbarea activităţilor de zi cu zi, afectarea stării de bine, readucerea în atenţie a evenimentelor neplăcute (rumegarea gândurilor care aduc suferinţă), retragerea în interior, limitarea sau eviatarea socializării, apariţia absenteismului la locul de muncă pot fi simptome ale starii depresive.

Reacţia depresivă este o reacţie normală, de cele mai multe ori de adaptare la un eveniment, are o durată relativ redusă, iar intensitatea ei începe să scadă la un moment dat.

Starea depresivă implică trărirea cu intensitate din ce în ce mai mare a unor emoţii negative care ne afectează starea de bine, funcţionalitatea pentru o durată îndelungată producând o detresă semnificativă în viaţa perersonală şi profesională şi din care nu ne putem reveni singuri.

Reacţiile depresive sunt normale si din ele ne putem reveni singuri, mobilizându-ne efortul si resursele personale. Stările depresive se prelungesc în timp 3 – 6 luni şi adesea avem nevoie de suport terapeutic pentru a ne ajuta să găsim resursele interioare, să ne mobilizăm, să ne automotivăm, să ne regăsim echilibrul.

Atunci cand starea depresiva se prelungeste si sunt prezente anumite simptome aceasta se transforma in episod depresiv care poate fi usor, moderat sau sever, in functie de numarul de simptome si de intensitatea lor. Existenta mai multor episoade depresive duce la instalarea tulburarii depresive majore.

Criteriile generale de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră, conform DSM, sunt: 

  • Dispoziţie depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zie, fie indicată prin relatare personală (tristete, vid interor, lipsa speranţei), fie observata de ale persoane („pare trist mai tot timpul)
  • Pierderea interesului sau plăcerii pentru toate sau majoritatea activitaţilor, cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; te mobilizezi cu greu sa faci activitaţilor pe care inainte le faceai fara probleme si fara efort sau cu un efort minim
  • Scadere ponderala semnficativa involuntara sau crestere in greutate – nu mai ai chef sa mananci, mancarea nu mai are gust (nici felurile preferate pe care le consumai cu plăcere inainte) sau cresterea apetitului alimentar – umplerea golului interior
  • Insomnie sau hipersomnie  – nu poti sa adormi sau te trezesti in timpul noptii, dimineata te trezesti obosit/a sau dormi in cea mai mare parte a zilei, esti somnolent
  • Agitatie sau lentoare psihomotrică
  • Oboseală sau lipsa de energie aproape in fiecare zi – senzaţia de oboseala musculara – miscarile sunt lente, ai senzatia ca o greutate te apasa pe umeri in majoritatea timpului, senzatia de greutate in extremitati;
  • Sentimente de tristete,  inutilitate sau  de vinovaţie excesivă ori inadecvată – intrebari de genul “care este rostul meu”
  • Diminuarea capacitatii de gandire sau concentrare a atentiei ori dificultatea de a lua decizii, aproape in fiecare zi
  • Preocupari legate de moarte (nu este exclusa teama de moarte)A avea depresie nu inseamna ca esti “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut macar un moment in viata in care a avut o reactie depresiva – atunci cand a luat o nota proasta, cand a picat un examen, cand nu a obtinut un job, cand a pierdut pe cineva drag si exemplele pot continua.

 

A avea depresie nu inseamna ca esti “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut macar un moment in viata in care a avut o reactie depresiva – atunci cand a luat o nota proasta, cand a picat un examen, cand nu a obtinut un job, cand a pierdut pe cineva drag si exemplele pot continua.

Vorbim despre un episod depresiv atunci cand starile de nesiguranta, tristete, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care inainte de faceau placere, autocritica, sentimentele de disperare, de oboseala, durerile fizice persista mai mult de doua saptamani, sunt prezente in majoritatea timpului si poate apare chiar izolarea sociala si dificultatea de a face fata activitatilor zilnice obisnuite si activitatii profesionale.

Ca  tipuri de manifestari prezente in depresie literatura de specialitate mentioneaza:

1. Fiziologice, psihosomatice prezente in majoritatea timpului

  • Constipatie
  • Senzatia de gura uscata
  • Dureri de cap
  • Tulburari gastro-intestinale, cardiace – palpitatii, senzatie de disconfort cardio-respirator (fara a exista un diagnostic in acest sens, analizele fiind bune)
  • Senzatie de “zapaceala”, ameteala
  • Plans facil, spontan

2. La nivelul proceselor cognitive:

  • Vorbirea – persoanele care sufera de depresie au si dificultati de vorbire si exprimare – vorbire monosilabica, voce slaba, lipsita de forta, monotona, cursivitatea vorbirii este afectata, isi gaseste cuvintele cu dificultate, discursul este greoi si sarcacios
  • Memoria – scaderea capacitatii de a retine si reda informatii (lipsa “chefului”, lentoarea gandirii, lipsa motivatiei)
  • Capacitatea de concentrare

3. La nivelul stilului cognitiv (al cognitiilor) intalnim:

  • Ganduri automate disfunctionale – care apar spontan si par a fi plauzibile – si convingeri dezadaptative
  • Gandurile dezadaptative reflecta moduri distorsionate de a vedea lumea, de a interpreta compotamente proprii si ale celor din jur si sunt asociate cu emotii negative precum tristetea, anxietatea, furia, disperarea.
  • Convingerile dezadaptative reprezinta credintele pe care le aveti despre ce trebuie sa faceti, sa spuneti, sa ganditi

Exemple: “toata lumea crede ca sunt un ratat”, “nimic nu imi reuseste”, “toata lumea ma uraste”, “nu sunt bun de nimic”, “am aceasta problea de multa vreme si ea persista, iar asta inseamna ca nu sunt in sare sa ma schimb”, “nu ar trebui sa fiu depresiv”

4. La nivelul trairilor si emotiilor intalnim:

  • Tristete
  • Furie
  • Agresivitate – verbala, non-verbala -, agresivitate indreptata asupra altora sau a propriei persoane (si somatizarea este tot o autoagresare a propriei persoane, o pedepsire a neputintei de a fi conform a ceea ce “trebuie”)
  • Disperare
  • Sentimentul de neputinta, de neajutorare, descurajare

5. La nivel comportamental

  • Retragere sociala (persoana depresiva este abatuta, retrasa, nu are chef ne nimic, vrea sa fie lasata in pace, nu se implica in nicio activitate sociala, recreativa si adeseori nu mai poate nici sa mearga la munca din cauza oboselii, letoarei psihomotorii, dificultatii de concentrare, tulburarilor de memorie – care apar frecvent in depresie)
  • Agitatie psihomotrica (misca piciorul si nu se poate stapani) si / sau letoare psihomotrica (se misca cu greutate, pentru fiecare miscare depune mare efort, chiar si pentru a merge, pentru a se ridica, pentru a-si pregati de mancare)Netratarea depresiei si neintreruperea gandurilor disfunctionale, a convingerilor dezadaptative, a ruminatiilor, a comportamentelor care intretin starea depresiva pot duce la agravarea depresiei, la incapacitatea de a functiona pe plan socioprofesional, personal, inclusiv lipsa interesului fata de autoingrijire – vestimentatie, aspect, igiena.

Doi factori importanti si care sunt prezenti in episodul depresiv (si in tulburarea derpesiva) sunt reducerea importanţei acţiunilor pozitive „ceea ce am facut este foarte usor, orice putea sa o faca”, lipsa recompenselor si imagine de sine negativă – persoanele depresive deseori se concentrează pe neajunsurile lor si le exagereaza, isi vad doar defectele si chiar inventeaza unele, reduc importanta trasaturilor pozitive, a calitatilor pe care le au. Persoanele depresive pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe, incapabile.

Riscurile netratarii depresiei

  • indepartarea familiei, prietenilor, adica a suportului emotional de care ai nevoie
  • pierederea locului de munca din cauza starii aproape permanente de oboseala fapt care poate genera si probleme de ordin financiar care adancesc persoana in neputinta, tristete, disperare
  • oferirea unui exemplu de parinte depresiv copiilor care preiau din comportamentul parintilor (invatarea comportamentelor prin imitatie), astfel si copilul fiind retras, trist, avand o imagine de sine negativa si o stima de sine scazuta sau din contra daca copilul
  • este suficient de mare il poate evita pe parintele / membru familiei care este mai tot timpul obosit si nemultumit pentru ca il face si pe el sa se simta astfel
  • somatizari (manifestari ale suferintei emotionale la nivelul corpului) – probleme ale organelor genitale, la nivelul pielii, tiroida
  • pierderea poftei de viata care poate duce la aparitia gandurilor suicidare

Depresia este „boala” oamenilor puternici, a celor care nu cer ajutor si care, la un moment dat, raman fara resurse interioare. Depresia e „boala” oamenilor care uita de sine, uita sa se puna pe primul loc si sa se iubesca.

Iubeste-te! Fii bun cu tine! Inconjoara-te de oameni luminosi, autentici! Fii recunoscator pentru ca esti aici si acum in haina umana, gata de o noua experienta!

Nu mai stii cum? (Re)INVATA!

Ganduri senine!

Iulia Păsărin, psihoterapeut integrativ si psiholog clinician

Date de contact / programari: 0728.967.011

 

 

 

Dorinta de a fi acceptat, de a simtii sentimentul apartenentei la grupul social si /sau profesional,  teama de a nu fi marginalizat sau respins, de a nu te face de ras, de a nu fi suficient de bun, de a nu-i supara pe ceilalti sunt cativa dintre factorii care pot duce la dezvoltarea unei stari anxioase (sociale, de performanta, generalizate), a unei manifestari de tip obsesiv-compulsiv (prin supra verificarea corectitudinii unor date sau realizarii unor sarcini) sau depresive. Acesti factori se dezvolta pe baza unei imagini negative a propriei persoane (neputinta, neincredere, minimalizarea propriilor calitati si maximizarea defectelor – convingeri dezadaptative – si supravalorizarea celorlalti),  a slabirii increderii in propira persoana (ce stiu, ce pot, ce succese am avut in trecut, accentuarea „esecurilor”).

Convingerile despre sine si ceilalti, imaginea de sine (felul in care ne vedem noi insine), increderea in propria persoana – a ceea ce stiu  si ceea ce pot – , a capacitatii de autovalorizare se constuiesc pe baza experientelor avute in copilarie (si aici putem gasi factorii predispozanti catre un comportament anxios/ depresiv / obsesiv-compulsiv / o imagine de sine devalorizanta / o stima de sine scazuta), a experientelor avute ca adult in interelationarea cu ceilalti, formandu-se astfel scheme cognitive (modele de gandire) care pot fi modificate in timp. Neurostiintele ne arata ca avem nevoie de o perioada de aproximativ 6 luni pentru a forma noi scheme cognitive prin formarea unor noi legaturi neuronale. Asadar, cu voina, implicare si efort sustinut, se poate!

Dependenta de parerea celorlalti, comparatia continua cu ceilalti (fara sa le cunoastem trecutul, experientele pentru ca modul in care am luat startul in viata, conteaza!), intransigenta cu noi insine, neglijarea propriilor nevoi emotionale, spirituale, sociale, pot deveni sursa nefericirii si imbolnavirii noastre sufletesti, psihice si corporale, dar si a transformatii in sclavi ai implinirii dorintelor celorlalti din dorinta de a fi acceptati, placuti, de apartenentei la un grup, fara a ne gandi cu ce costuri pentru noi (emotionale, psihice, somatice).

Anularea, ignorarea propriilor nevoi, visuri si canalizarea atentiei pe „a fi placuti de ceilalti”, a fi valorizati de ceilalti, uitand de sentimentul de autoapreciere si autovalorizare, de gasirea propriei stari de bine, echilibru, impacare, respect de sine, aduc in timp epuizare, nefericire,  suferinta emotionala, psihica, corporala prin somatizari – manifestarea durerii psihice in plan corporal – prin aparitia oboselii, durerilor musuclare, probleme gastrointestinale, cardiologice, dermatologice, a aparitiei tulburarilor  sistemului imunitar (pentru ca nu ne iubim suficient, ci ne autopedepsim).

Autoaprecierea realista a propriei persoane, aceptarea „defectelor” , limitelor, respectul fata de propria persoana, convingerea a merit lucruri bune, ca merit sa fiu apreciat, valorizat, sa imi dau voie sa gresesc si sa ma iert, dar si sa iert sunt solutiile pentru pastrarea sanatatii emotionale, psihice si fizice in atingerea si pastrarea  armoniei, linistii, echilibrului interior.

Autoobservarea, aprecierea realista a propriei persoane, acceptarea „defectelor”, autovalorizarea abilitatilor, respectul fata de propria persoana – a ceea ce sunt, ce stiu si ce pot sa fac – reprezinta puncte de placare esentiale in transfomrarea personala, punctul de pronire de la ce sunt la ceea ce imi doresc sa fiu si parcurgerea unui traseu sanatos bazat pe resursele personale si nu pe devalorizarea celor din jur.

In  dezvoltarea potentialului latent, a utilizarii resurselor interioare,  dar si in formarea si dezvoltarea unor abilitati noi – de autocontrol si autogestionare emotionala si comportamentala, de comunicare, organizare – , a modificarii unor convigeri disfunctionale, neadaptative, nesantatoase un pas important este luarea deciziei transformarii, apoi gasirea unui „ghid” care sa va indrume si insoteasca in atingerea obiectivelor propuse. Un astfel de ghid este psihoterapeutul care va este alturi in procesul de autocunoastre a nevoilor, potentialului, a vindecarii emotionale, a trezirii resurselor interioare si utilizarii lor, a preluarii rolului de leader in viata persoanla.

Sa nu uitam ca atunci cand ne lasam manipulati avem o implicare activa pentru ca alegem sa ne lasam manipulati, din dorinta de a nu fi dati la o parte, de a face pe plac unei persoane populare, de apartenenta la un grup, de teama, pentru ca „asa am invatat ca este usor si bine pentru noi” sau pentru a nu-i provoca pe ceilalti printr-un refuz. Sigur ca sunt situatii in care facem compromisuri, dar trebuie sa punem in balanta costuri – beneficii si sa cantarim daca merita sau nu.

Spor in demersul tranformarii voastre!

Cu drag,

Iulia Pasarin – psihoterapeut integrativ acreditat de Colegiul Psihologilor, membru al IRPI, membru al Federatiei Romane de Psihoterapie

Contat / programari

 

 

 

PsyEssential
CIF: RO
Strada Coltei
CP: 005 Bucuresti (Romania)
Tel: 0728.244.745

iulliapasarin@gmail.com

CABINET DE PSIHOLOGIE SI PSIHOTERAPIE