Cuvântul „criză” derivat din termenul grecesc krisis care înseamnă indecizie sau „punct de cotitură” a fost introdus în domeniul sănătăţii mintale de Erik Lindemann pentru a descrie reacţia de doliu la pierderea unei persoane dragi. Dr. Kaplan considera că „criza” apare atunci când o persoană se confruntă cu o problemă pentru care nu are o soluţie imediată şi care pe moment pare de nedepăşit. Tot dr. Kaplan spunea „O criză apare atunci când o persoană se confruntă ca un obstacol important de viaţă si care pare pentru un timp insurmontabil prin utilizarea metodelor obişnuite de rezolvare a problemelor”. Această stare duce la o “blocare” a individului pe unul sau mai multe paliere ale vieţii sale, fapt ce reflectă o tulburare emoţională, tensiune psihică, anxietate şi inabilitate de funcţonare normală ceea ce face ca persoana în cauză să caute suport de specialitate – psihoterapie.
Dictionarul Oxford da urmatoarea definitie a “crizei”: un moment de dificultate intensa sau pericol; un moment cand o dificultate sau o decizie importantă trebuie să fie facuta; un punct de cotitura a evolutiei unei boli, cand se produce o schimbare importanta indicand fie recuperarea, fie moartea.
Dictionarul explicativ al limbii romane da urmatoarele definitii ale crizei:
- Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercari (adesea decisive) care se manifesta în societate;
- Moment critic, culminant, în evoluţia care preceda vindecarea sau agravarea unei boli; declansare brusca a unei boli sau aparitia unui acces brusc in cursul unei boli cornice;
- Tensiune, moment de mare depresiune sufleteasca, zbucium.
Dr. Kaplan spune că în criză avem 3 caracteristici importante:
- “dezechilibrul homeostaziei psihologice;
- mecanismele uzuale de coping sunt depasite;
- exista evidentă unui reactii sau disfuncţii emotionale negative”
Un factor important care se adaugă declanşării crizei este percepţia individuală a factorilor stresanţi.
Astfel, Parad şi France continuă ideile lui Lindemann şi Kaplan şi se creionează “principalele caractristici ale crizei:
- un eveniment declanşator specific si identificabil;
- percepţia ca situatia este stressanta şi amenintatoare;
- credinta in incapacitatea personala de depasire a evanimenului;
- experinta unei stari emotionale de discomfort caracterizata in principal prin frica, anxietate, tensiune si confuzie;
- funcţionare deficitară.”
Exemple de situatii care duc la declanşarea unei crize personale ar fi:
- pierderea serviciului,
- separarea sau divorţul,
- conflictelefamiliale sau munca,
- moartea unei personae apropiate,
- pierderi financiare,
- probleme legale,
- adaptarea la un nou rol – profesional sau personal (parinte, soacră)
Tot la momente de criză personală poate fi introdus şi momentul în care copiii pleacă de acasă (fie pentru a-şi întemeia propirul cămin, fie pentru că doresc să locuiască singuri), iar părinţii trăiesc sindromul “cuibului gol” – sentimentul de pierdere, de gol exterior si interior şi nevoie de suport pentru a integra acest nou rol pe care raţional îl înţeleg, dar emoţional încă nu l-au acceptat.
Aşadar, despre un moment criza personală sau existenţială vorbim atunci când situaţia cu care ne confruntăm la un moment dat nu o putem gestiona singuri, negăsind în acel moment resursele necesare conştientizării, explicării, adaptării la situaţia dată într-un mod sanogen (sănătos).
Psihoterapia poate fi “prietenul” de care aveţi nevoie să vă ghideze în conştientizarea felului în care percepeţi situaţia, să găsiţi resursele necesare adaptării şi soluţionării momentului de cumpănă.
Psihoterapeutul nu este acolo pentru a vă da “lecţii de viaţă”, ci pentru a înţelege felul în care percepeţi situaţia respectivă şi a vă ghida în observarea situaţiei din mai multe unghiuri, a vă stimula în găsirea resurselor pe care le-aţi folosit în trecut şi a le adapta situaţiiei prezente sau chiar a găsi resurse noi, utile în rezolvarea actualei situaţii de criză persoală / existenţială.
Cu drag,
0728.967.011
Resurse: dr. R. Vrasti