O poveste despre un daruri si aparente

Se spune ca a fost odata un baiat singur la parinti. Baiatul a crescut si a devenit un tanar care urma sa absolve o prestigioasa universitate. Tanarul admira de ceva timp o masina in vitrina unui magazin auto si i-a spus tatalui sau ca si-ar dori sa primeasca acest cadou ca dar de absolvire.

Zilele treceau si data absolvirii se apropia, iar dezamagirea incepuse sa isi faca loc in sufeletul tanarului pentru ca nu vedea ca tatal sa dea vreun semn ca i-ar indeplini dorinta. Cu o seara inaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cat de mandru este de el si cat de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata si i-a spuns “Felicitari, fiul meu!” Fiul a deschis cutia, sperand ca va gasi in ea cheile masinii. Insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta. Dezamagirea tanarului s-a tranformat in mânie si intorcandu-se catre tatal sau ii spuse: – Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?!

Apoi, tânarul a trântit Biblia pe biroul tatalui si a iesit furios din camera, plecand definitiv din casa parinteaca. Anii au trecut. Tânarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. intr-un târziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarât sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii. Chiar inainte de a pleca la drum insa, o telegram il anunta ca tatal lui a decedata si ca intereaga avere ii revine fiind unicul mosternitor. Ajuns din nou in casa parinteasca dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui său. La un capat al biroului tatalui său observă că se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lăsase el inainte de a parasi casa părinteasca. Cu ochii in lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca din ea. La un moment dat, intorcand inca o filă, un plic alb a căzut pe podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. In plic, un contract de vanzare, datat in ziua absolvirii. Pe contract scria cu litere mari ACHITAT. Masina il astepta in garaj inca din ziua absolvirii. (autor anonim)

Uneori asteptarile, nerabdarea, aparentele (chiar si cand este vorba despre un “ambalaj”)  ne fac sa avem comportamente pe care mai tarziu le regratam.

Poate putin mai multa rabdare, intelegere, aprecire pentru cei din jur ne-ar ajuta sa facem mai putin gesturi necugetate si sa ne bucuram de prezenta persoanelor iubite pana nu este prea tarziu.

O zi cu ganduri bune, rabdare si intelepciune!

Cu drag,

Iulia Pasarin, psiholog clinician si psihoterapeut

 

S-ar putea să-ți placă și...

Articole populare