Intre nevoie si dorinta

Povestea spune ca intr-o casa foarte mare traia un soricel, care, de ceva timp, era tare abatut. Desi putea sa faca foarte usor rost de hrana din proviziile celor care locuiau in casa, el avea o teama constanta de pisica. Se tot gandea ce bine ar fi daca s-ar putea transforma in pisica si in felul acesta ar scapa de teama.

In vecinatatea casei traia si un vrajitor, care cunostea gandurile vietuitoarelor si a auzit  dorinta soricelului.

Pentru ca i s-a facut mila de el, a mers sa il viziteze cu gandul de a-l transforma in pisica.

Inainte sa faca asta, l-a intrebat:

“Soricelule, de ce esti asa abatut toata ziua?”

Soricelul fiind suprins de aparitia vrajitorului, a raspuns:

“Sunt abatut pentru ca mi-e tare frica de pisica. Daca as putea fi in locul ei as scapa de toate grijile…”

Atunci vrajitorul i-a spus:

“Daca crezi ca asta te va ajuta, eu te pot transforma in pisica. Vrei? “

Soricelul, entuziasmat de idee, ii spuse:

“Vreau, desigur ca vreau, in sfarsit voi scapa si eu de teama.”

Vrajitorul isi lua bagheta magica, spuse cateva cuvinte intelese doar de el, si supriza: soricelul devenise pisica.

A inceput sa exploreze tot ce isi imagina ca era interzis sau periculos… Era atat de entuziasmat ca a scapat de toate temerile, incat nu a observat ca se apropie de cusca cainelui.

Dintr-o data, a auzit un latrat in spatele lui si s-a ascuns dupa coltul casei.

“Mi-e frica din nou… Mi-e teama de caine, oare cum as putea sa scap si de asta? Poate daca as fi caine, nu as mai avea nici o problema.”

Vrajitorul care isi facea plimbarea de dimineata prin zona lui, ii ascultase gandul si ii spuse:

“Hei soricelule, cum e in rolul de pisica? Ai scapat de teama?”

Soricelul ii raspunse:

“Exploram bucuros toate zonele gradinii, cand in spatele meu am auzit latratul cainelui si m-am speriat. Daca as putea fi caine, cu siguranta as scapa de toate temerile.”

Vrajitorul ii spuse:

“ Asadar, vrei sa te transform in caine acum?”

“ Da, chiar imi doresc mult, ii spuse soricelul.”

Zis si facut. Vrajitorul indrepta bagheta spre el si il transforma intr-o clipa in caine.

Noul sau rol il prindea tare bine, reusise sa se imprieteneasca cu cainele din cusca si isi mai facuse cativa prieteni din vecinatate.

Totul parea sa mearga bine…

Pana intr-o zi, cand unul dintre vecini a adus de la gradina zoologica un pui de tigru.

Nu parea foarte periculos, insa toata lumea spunea ca tigrul este un animal rapitor si e foarte puternic.

Incet, incet si-a facut aparitia un sentiment de teama si ingrijorare:

“Mi-e teama de tigru si de puterea lui. Ce as putea sa fac?”

Vrajitorul il veghea foarte rabdator si si-a folosit puterile sa il transforme in tigru.

Se imprietenise cu puiul de tigru si se aventurau toata ziua prin gradina.

Dupa putina vreme, a aflat niste zvonuri care l-au pus din nou pe ganduri. In casa de vis-à-vis locuia un vanator…

Teama i s-a cuibarit din nou in suflet si a inceput sa ii fie frica de vanator.

Se uita dupa vrajitor in speranta ca il va ajuta si de aceasta data…

Supriza lui insa a fost foarte mare, cand vrajitorul a trecut deasupra lui si l-a transformat din nou in soarece, spunandu-i:

“Nimic din ce voi face nu te va ajuta, pentru ca nu ai inteles niciodata ca ai crescut. E mai bine sa redevii ce ai fost.” (autor necunoscut)

 

Cam asa se intampla si in viata de multe ori. Ne uitam la cei din jur, vrem sa ajungem in rolul lor peste noapte, dar fara a cunoaste obiectiv atributiile rolului, fara a urca treptele una cate una, fara a urma lucrurile in ordinea fireasca pentru a ne adapta la fiecare rol si pozitie in parte, fara a intelege ce avantaje si dezavantaje ne aduce fiecare pozitie, este putin probabil sa evaluam si sa apreciem fiecare rol obtinut la valoarea reala, asumandu-ne oportunitatile si limitele fiecaruia dintre roluri. Daca iti doresti un rol, obtine-l corect, vezi daca ti se potriveste, iar daca nu, asumati revenirea la rolul precedent. Nu este o rusine, este asumarea responsabilitatii si evitarea interventiei “magicianului” (destin sau sef, cum vreti sa ii spuneti) de a te “pune la locul tau”.

Sa fim mai atenti la implinirea nevoilor personale si nu a hranirii orgoliilor. Dezvoltarea capacitatii de a ne sonda gandurile, emotiile, nevoile, dorintele, de a ne dezvolta anumite abilitati ne sunt utile in atingerea visurilor, autoimplinirii.

Ganduri de bine!

Iulia Pasarin

0728.967.011

SERVICII

 

 

S-ar putea să-ți placă și...

Articole populare