In sala de clasa invatatoarea le arata copiilor o fotografie de familie in care erau parintii si mai multi copii. Unul dintre copiii din fotografie era diferit ceilalti, avand parul si pielea de o alta culoare decat ceilalti membri ai familiei. Invatatoarea i-a rugat pe copii sa comenteze poza.
Unul dintre elevi spuse că acel copil „altfel” din fotografie, fusese adoptat. O fetita micuta, cu ochii mari si luminosi, interveni delicat si spuse: “Ştiu absolut totul despre adopții pentru că și eu am fost adoptată”.
“Ce înseamnă să fii adoptat?”, întrebă un alt elev.
“Înseamnă”, răspunse fetita, “Că în loc să crești în burtica mamei, crești în sufletul ei.”
Da, este important sa crestem in inima oamenilor. Este importanta dragostea neconditionata pe care o acordam copiilor si adultilor din jurul nostru pentru ca FAMILIA este alcatuita din acei oameni al caror destin se impleteste cu al nostru, care ne iubesc, ne accepta neconditionat si fata de care nu avem nevoie sa purtam masti, acei oameni pe care ii iubim si acceptam neconditionat la randul nostru.
Daca legatura de sange ar fi atat de puternica nu are exista copii si parinti (pentru ca un copil abandonat devine la un moment dat parinte) abandonati. „Legatura dintre inimi”, compatibilitatea de suflete se naste fara „obligatii” si se consolideaza in timp. Daca avem putin noroc, copiii sunt iubiti de parinti inca dinainte de a se naste, iar copiii nu isi abandoneaza parintii cand nu le mai sunt „utili”.
Esti unul dintre OAMENII care a adoptat un copil si nu stie cum sa ii spuna? Te invit sa discutam despre acest lucru si sa gasim calea cu cele mai mari sanse de a fi acceptata.
Cu drag,
Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrativ
Te invit sa vizitezi pagina de CONSULTATII SI PSIHOTERAPIE