„Dacă părinții ar fi mai conștienți de cât de adânc își pun amprenta în noi cuvintele și gesturile lor – așa cum și în ei și-au pus amprenta cuvintele și gesturile părinților lor – poate ar fi mai atenți la împlinirea nevoilor emoționale ale copiilor.”
De ce contează cele 30 de secunde
Atunci când copilul vine spre tine cu brațele deschise, chiar dacă tu ești copleșit(ă) de treburi, oprește-te. Ia-ți 30 de secunde și îmbrățișează-l.
Nu înlocui îmbrățișarea cu o prăjitură, o bomboană sau un „ceva bun”. Pentru că, fără să vrei, clădești o punte fragilă între emoții și recompense, o punte pe care copilul o va traversa toată viața.
Discursul interior care se naște poate suna așa:
-
„Nu primesc afecțiune, așa că îmi ofer plăcere mâncând ceva bun.”
-
„Când mă simt respins(ă), mă alin cu mâncare.”
-
„Dacă nu sunt suficient de bun(ă) pentru a fi iubit(ă), mă refugiez într-un dulce.”
-
„Dacă nu sunt văzut(ă), mă fac mare, ca să nu mai poată nimeni să mă ignore.”
Tiparele invizibile
Aceste mici reacții zilnice, aparent nevinovate, devin tipare. Ele modelează felul în care copilul învață să își gestioneze emoțiile și, mai târziu, cum se raportează la propriul corp, la relații, la lume.
Intenția mea nu este să blamăm părinții. Și eu am trăit răspunsuri similare la nevoile mele emoționale. Mi-a luat ani să înțeleg de ce ajungeam să mă recompensez cu „ceva bun” atunci când eram tristă, obosită sau singură. De ce îmi mințeam foamea emoțională cu gusturi dulci.
Îmi iubesc părinții și sunt recunoscătoare pentru tot ce mi-au dat. Dar uneori mi-aș fi dorit să își rupă acele 30 de secunde pentru mine, exact atunci când aveam eu nevoie, nu doar când ei hotărau că e momentul.
Ce vrea, de fapt, copilul
Atunci când vine să-ți arate un desen sau să te îmbrățișeze, copilul nu vrea cadouri sau dulciuri.
El vrea atingerea ta, privirea ta, siguranța că este dorit și iubit. Vrea să simtă că există pentru tine, că este văzut, apreciat, important.
Acele 30 de secunde nu sunt doar o îmbrățișare. Sunt fundația pe care se așază:
-
încrederea în sine,
-
siguranța interioară,
- abilitatea de autoreglare în mod sănătos,
-
capacitatea de a iubi sănătos.
În loc de final
Eu sunt Iuliana Păsărin. Și cred că viața noastră de adulți se rescrie atunci când învățăm să privim cu blândețe aceste tipare și să le transformăm.
Dacă te-ai regăsit în cuvintele de mai sus și simți că e timpul să găsești soluții pentru probleme, nu probleme pentru soluții, te invit la o întâlnire de cunoaștere de 25 de minute pe Zoom. Poate fi primul pas spre un echilibru interior care să se vadă și la exterior.
Iulia Păsărin, psihoterapeut integrativ principal
iuliapasarin.psi@gmail.com, 0728.967.011