Mostenirea de familie nu inseamna doar mostenirea genetica, culoarea ochilor, a parului, inaltime, greutate, predispozitie la anumite afectiuni, status social sau financiar, mostenire de familie este si bagajul emotional, al traumelor, fricilor, gandurilor, convingerilor, comportamentelor, modelelor de relationare pe care familia ni le face “cadou”.
Familia este nucleul societatii, in sensul in care ne raportam la ea ca la o matrice de la care pornim in relatiile cu noi si cu ceilalti.
Tipul de legaturi pe care le avem cu membri familiei, pe care le-am observat si le-am invatat prin imitatie inca din perioada copilariei, le repetam si in afara cadrului familial in relatiile cu ceilalti.
Tipul de relatie pe care o avem in familia de origine cu parintii, bunicii si alte persoane care ne pot influenta ca si prezenta in primii ani de viata, il ducem si in afara cadrului de familie si il repetam in relatiile cu ceilalti – la locul de joaca, la gradinita, la scolala, in relatiile de serviciu, de prietenie, de cuplu, de familie nou formata.
Cautarea continua a atentiei, a aprobarii exterioare, lipsa de sentimentului de valorizare poate sa vina din faptul ca nu s-a prea intamplat sa fii laudat/a, ca nu te-ai simtit “vazuta”, apreciat/a in familia de origine. Asta nu inseamna neaparat ca parintii nu te-au iubit, ci ca nu stiut sau nu au putut sa iti transmita acest lucru asa cum aveai tu nevoie, in limbajul perceput de tine.
O familie care ofera suport, siguranta, confort psihic si emotional copilului are foarte multe sanse sa creasca un copil un un stil de atasament securizant, autonom, deschis, increzator.
Relatiile fiica – tata, fiica – mama
Relatia unei fetite cu tatal ei este una speciala pentru ca tipul de relatie pe care o are cu acesta va constitui un model de relatie cu sexul opus mai ales in adolescenta si apoi la maturitate cand va fi devenit femeie. Nu mai putin importanta este si relatia cu mama care va fi un model de feminitate pentru fetita ei. La ea se va raporta vis-a-vis de modul in care se imbrac, vorbeste, se comporta.
Relatiile fiu – tata, fiu – mama
Tot astfel se intampla si cu relatia dintre baiat si tata. Pentru baietelul aflat la inceput de drum tatal va fi un model de urmat sau de “asa nu”, in functie de ceea ce ii transmite acesta ca si comportament, stil de gandire, convingeri de viata, credinte si valori referitoare la familie, raportarea la persoanele de sex opus. Cat despre relatia baiatului cu mama, aceata va sta la baza relatiilor baiatului devenit barbat cu femeile pe care le va intalni si cu care va intra in relatie, la modul in care trateaza femeile cu care interactioneaza la scoala, la locul de munca.
Desigur, modelul parintelui de acelasi sex cu copilul poate fi unul pe care fetita / baietelul il va urma intocmai sau din contra, va face tot posibilul sa nu fie precum mama / tata, sa fie opusul acestui model. Nu intotdeauna avem maturitatea ca odata deveniti adulti sa luam ce este bun pentru noi din modul in care parintii s-au comportat atat cu noi, cat si unul cu celalat, iar uneori, acest lucru ne poate duce pe o panta periculoasa pentru ca “nu vreau sa fiu ca …” poate duce copilul devenit adult intr-o extrema care inseamna rebelitate, dependente totul din dorinta de a nu se identifica cu “modelul”.
Referitor la mostenirea de familie Bertold Ulsamer spunea „copiiirareorisauniciodată nuîndrăznesc sătrăiascăo viață mai fericităsaumaiîmplinitădecât părinții lor. Inconștientei rămânloialitradițiilor de familienerostitecare funcționeazăinvizibil”. Psihoterapia te poate ajuta sa descoperilegături si forte inconștiente dupa care familia ta a functionat de-a lungul mai multorgenerații.
Nu foarte multi dintre noi ne dam seama cum credintele si modelele de funcitonare transimise transgenerational ne conduc viata, ne dicteaza cum sa gandim si cum sa ne comportam, ne fac sa jucam rolul victima, agresor sau salvator in relatiile cu ceilalti. Uneori, aceste traume ajung la suprafata prin visele pe care le avem si nu le intelegem sau ne este teama sa le intelegem si nu zabovim prea mult asupra lor.
Cunoasterea si constientizarea ranilor familiale, vindecarea lor, iertarea greselilor din trecut, desensibilizarea, autocunoasterea, autenticitatea sunt doar cateva lucruri care te pot ajuta in demersul tau de optimizare si evolutie personala, iar acest demers presupune implicare, dorinta de schimbare, disponibilitatea de a retrai evenimentele pentru a le putea ingelege, ierta si vindeca.
Este timpul sa despachetezi bagajele emotionale pe care le-ai primit mostenire, sa pastrezi ce este util, sa dai deoparte ce iti ingreuneaza sufletul, drumul, evolutia. Este timpul sa folosesti mostenirea familiala, radacinile, ca resurse care iti hranesc sufletul si mintea.
Solutia nu este sa negi, ci sa iti amintesti, sa intelegi, sa constientizezi, sa ierti, sa vindeci trecutul pentru a putea sa traiesti in prezent si a avea un viitor, pentru ca tu sa nu transmiti suferinta si traumele transgenerationale copiilor tai, pentru ca ei sa nu se mai lupte cu umbrele din trecut si sa primeasca de la tine pentru a duce mai departe resursele si valorile pe care familia ta ti le-a transmis, ti le-a incredintat!
psihoterapeut Iulia Pasarin