Conform Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, tulburarile de personalitate reprezinta un model persistent de trairi interioare si comportament care se indeparteaza semnificativ de la normele specifice mediului cultural (de la normal) din care provine persoana, este generalizat si rigid, debuteaza in adolescenta sau la varsta de adult tanar, este stabil in timp si conduce la suferinta si disfunctie.
Tulburarile de personalitate creaza o detresa (rupere, disfunctie) si disconfort semnificativ in domeniul social, profesional si in alte arii importante de functionare.
Tulburarile de personalitate reprezinta tipare persistente de perceptie, relationare si conceptii cu privire la mediul inconjurator si la propria persoana, care se manifesta in situatii sociale si profesionale numeroase si diverse. Numai atunci cand trasaturile de personalitate sunt inflexibile, rigide si inadaptate, cauzad suferinta subiectiva si / sau afectare functionala semnificativa putem sa vorbim despre o tulbuare de personalitate.
Aceste manifestari / tipare care se abat de la normal se manifesta in doua sau mai multe din urmatoarele domenii:
- cognitii – modul in care este perceput si interpretat sinele, alte pesoane si evenimente;
- afectivitate – durata, intensitatea, labilitatea si caracterul adecvat si raspunsul emotional;
- functionarea interpersonala – relationarea cu ceilalti;
- controlul impulsurilor.
Daca normalitatea inseamna armonie, autocontrol, dar si capacitatea de relaxare, conectivitatea la real, stare de bine, relationare, tulburarea de personalitate inseamna in principal dizarmonie.
Fiecare dintre noi poate prezenta tarsaturi de personalitate accentuate (care ignorate, pot aluneca in sfara patologicului), dar pentru a vorbi de o tulbuare de personalitate e necesara prezenta unei rigiditati, rezistente, inadaptari care sunt stabile in timp cauzand o afectare functionala semnifcativa si disconfort perceput la nivel subiectiv.
Tulburarile de personalitate au fost clasificate pe clustere pe baza unor trasaturi comune, asfel:
Grupul A – tulburari de origine psihotica care cuprind tulburarile de personalitate paranoida, schizoida, schizotipala. Persoanele care au trasaturi accentuate din aceasta sfera sau care au alunecat spre panta patologica sunt etichetati ca ciudati, excentrici, reci.
Grupul B – tulburari de sorginte psihosoiala care cuprind tulburarile de personalitate antisociala, borderline, histrionica, narcisista. Persoanele care au trasaturi accentuate din aceasta sfera sau care se incadreaza deja in tabloul tulburarii de personalitate sunt etichetati ca dramatici, emotionali.
Grupul C – cuprinde tulburarile de natura nevrotica – tulburarea de personalitate evitanta, dependenta si obsesiv-compulsiva. Persoanele care au trasaturi accentuate din aceasta categorie sau care prezinta deja o patologie sunt vazuti ca anxiosi si tematori.
La baza tulburarilor de personalitate stau experientele de viata, incepand din copilaria timpurie, dar si convingerile disfunctionale care constituie orientarea si modul de raportare a oamenilor realitate.
Existenta unor trasaturi predispozante la copil care indica probabilitatea dezvoltarii unei tulburari de personalitate la adultul tanar, se numete tulburare de comportament. De la varsta de 18 ani se poate discuta despre existena unei tulburari de personalitae.
Identificarea prezentei unor trasaturi de personalitate accentuate si implicarea intr-un demers psihoterapeutic pot conduce la dezvoltarea abilitatii de a intelege, gestiona si schimba scheme cognitive si convingeri personale pentru mentienerea in echilibru si normalitate.
Iulia Pasarin – psiholog clinician, psihoterapeut integrative
0728.967.011
Resurse
- Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, ed. Calipso, Bucuresti, 2016
- Ionescu, Tulburari de personalitate, Bucuresti,1997
- T. Beck, A. Freeman, D. Davis, Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate, ed. ASCRED, Cluj, 2011