Când vrei să mergi la psihoterapie și ceva te oprește…
Sunt momente încărcate de luciditate dureroasă. Momente în care simți adânc că nu mai poți rămâne în locul în care ai supraviețuit, dar n-ai trăit cu adevărat. Ani întregi, poate, ai jucat roluri pentru alții, sau ai stat într-o lume a propriilor frici.
Și totuși… chiar și cu această luciditate, teama de schimbare poate fi uriașă.
Ce este, de fapt, teama de schimbare?
Teama de schimbare nu înseamnă doar frica de necunoscut. De multe ori, ea ascunde rădăcini mult mai adânci:
- Frica de a nu mai ști cine ești dacă nu mai ai problema sau suferința care te definea.
- Frica de libertate. Dacă nu mai ai scuze, va trebui să îţi iei responsabilitatea pentru propria viaţă.
- Frica de succes. Dacă îţi aminteşti cine eşti, cum vei face față propriei tale puteri?
- Frica de vid. Dacă dispar vechile frici, ce vei pune în locul lor?
Cum raționalizăm teama de schimbare?
Rareori spunem “mi-e frică să schimb ceva”. De cele mai multe ori, folosim pretexte subtile pentru a rămâne în zona de confort:
- “Nu am timp acum.”
- “Nu am bani acum.”
- “Nu am găsit terapeutul potrivit.”
- “Poate trece de la sine.”
Aceste explicații par reale, înțelepte, dar deseori ele sunt mecanisme de protecție față de frica adevărată: frica de a ne schimba cu adevărat.
Așteptarea miracolelor externe
Uneori, în interiorul nostru, apare o speranță infantilizantă:
“Poate într-o zi mă voi trezi altfel. Fără să fie nevoie să trec prin durere sau confruntare.”
Această speranță este de fapt refuzul de a asuma propria transformare. Dorința ca altcineva, sau timpul, sau soarta, să rezolve ceea ce de fapt doar noi putem împăca în noi.
Cauze adânci ale temerii de schimbare
- Identificarea cu suferința
- Dacă pierzi durerea, cine mai ești?
- Frica de necunoscut
- Mintea preferă un disconfort cunoscut în locul unui nou teritoriu nesigur.
- Vinovăție inconștientă
- A trăi pe deplin poate fi perceput inconștient ca o trădare a celor care nu și-au permis să o facă.
- Frica de eșec și frica de succes
- Două extreme care paralizează adesea drumul.
Clarificare esențială: A merge la terapie nu este despre “a te repara”.
Este despre a te întâlni cu tine însăţi/însuţi, dincolo de frici și roluri. Este despre a recupera fragmentele pierdute ale sinelui. Este despre a-ți permite să exiști, cu toate ale tale.
Schimbarea reală cere curaj, nu absența fricii
Nu aștepta să dispară frica. Ia frica de mână și mergi oricum.
Schimbarea cere:
- Blândețe față de tine.
- Permisiunea de a fi imperfect.
- Curajul de a încălca vechile promisiuni făcute fricii.
Întrebări pentru reflecție:
“Ce pierd amânând să mă aleg pe mine?”
“Ce poveste îmi spun pentru a justifica rămânerea în zonă de confort?”
“Dacă nu aș aștepta salvare din exterior, ce pas aș putea face chiar azi?”
Încheiere blândă
Teama de schimbare este, paradoxal, semnul că ești gata. Gata să te vezi, să te recunoști, să renaști.
Nu există reset magic. Există curaj, lacrimi, pași mici, reîntregire. Există drumul tău, unic, adevărat.
Și ești mai pregătit/ă decât crezi.
Fii blând/ă cu tine şi onorează-ţi drumul!
Yuliana E. Păsărin