Tulburarea de alimentaţie compulsivă este una dintre cele 6 tipuri de tulburări de alimentaţie alături de pica, ruminaţia alimentară, bulimia nervoasă, anorexia nervoasă, tulburarea de aport alimentar de tip evitant/restrictiv.
Elementul esenţial al tulbllurării de alimentaţie compulsivă îl reprezintă episoadele de supralimentare excesivă care trebuie să apară cel puţin o dată pe parcursul unei săptămâni, timp de 3 luni.
Vorbim despre un episod de tulburare de alimentaţie compulsivă atunci când persoana ingerează într-o perioadă scurtă de timp, de exemplu în două ore, o cantitate de alimente pe care majoritatea oamenilor nu ar consuma-o într-o perioadă similară de timp şi în circumstanţe asemănătoare.
Apariţia şi dezvoltarea tulbllurării de alimentaţie compulsivă, dar şi a bulimiei nervoase poate fi asociată cu acoperirea unor nevoi emoționale neîmplinite, precum:
- Nevoia de consolare
Persoanele pot folosi mâncarea ca mecanism de consolare, alinare pentru a face față sentimentelor de tristețe, singurătate sau anxietate apărute ca urmare a unor experienţe de viaţă pentru care nu erau pregătite şi care le-a luat prin surprindere sau care s-au întins pe o durată mai mare de timp, iar persoana nu mai vede o cale de ieşire.
- Nevoia de eliberare emoţională
Mâncatul compulsiv poate fi o modalitate prin care persoana caută să elibereze tensiunea și să gestioneze sau să acopere emoțiile puternice, cum ar fi furia, frustrarea, stresul, neîmplinirea, ruşinea, vinovăţia.
- Nevoia de ușurare a plictiselii
Mâncatul compulsiv poate fi privit ca o modalitate de distracție și plăcere imediată atunci când se simt plictisiți sau neliniștiți sau de răsfăţ.
- Nevoia de a încerca umplerea unui sentiment de gol emoţional
Poate fi experimentată adesea ca o senzaţie de vid interior, lipsă de scop sau lipsă de satisfacţie emoţională. Aceste persoane pot descrie această senzaţie ca pe o sare de tristeţe, nelinişte, dezamăgire, fără a putea identifica sursa exactă a acestor emoţii. Acest sentiment poate fi asociat cu pierderi personale, psihotraumă, izolare socială, stress cronic sau depresie.
- Nevoia de a găsi siguranță și confort
Mâncatul compulsiv poate oferi o senzaţie temporară de siguranță și confort, oferind o pauză de la preocupările sau stresorii din viață.
Putem să privim şi dintr-o perspectivă mai deschisă şi ne putem gândi la sentimentul de foame, de lipsuri trăite de strămoşii noştri, frica de a nu muri de foame pe care au resimţit-o predecesorii noştri în timpul războaielor, al foametei sau din cauza sărăciei şi ne-a fost transmis verbal şi non-verbal, inter şi transgeneraţional. Iar acest tipar de gândire şi comportament frecvent întâlnit în tulburările de alimentaţie se pot rescrie prin demersul psihoterapeutic.
Este important să recunoaștem că toate aceste nevoi emoționale sunt vii şi serioase pentru persoana care le trăieşte, iar mâncatul compulsiv poate fi privit ca un mod de a face față acestor nevoi, atât la nivel fizic prin sentimentul de plin, de îndestulare, cât şi la nivel biochimic prin reacţiile declanşate în corpul nostrum care dau o stare de bine şi confort.
La un moment dat după îngerarea unei cantităţi semnificative de alimente poate apărea şi sentimentul de vinovăţie care în loc să ne oprească comportamentul poate să învârtă rotiţa emoţională si mai tare şi să încercăm să stimgem sentimentul de vinovăţie cu ale alimente sau să considerăm că ziua a fost compromisă şi astăzi va fi o zi de sacrificiu.
Deşi tulburarea de alimentaţie compulsivă are manifestări asemanătoare cu cele ale bulimiei nevoase sunt câteva aspect care le diferenţiază şi am să enumer doar câteva. În bulimia nervoasă oamenii recurg de obicei la restricţii alimentare severe sau de durată sau evacuarea postprandială (perioada care urmează unei mese) şi exerciţiile fizice intense , ceea ce în tulbuarea de alimentaţie compulsivă nu se întâmplă.
Chiar dacă pentru moment aceste obiceiuri alimentare ne “ajută” este important pentru fiecare dintre noi să găsim modalități sănătoase de a gestiona și a satisface aceste nevoi, iar acest lucru îl putem face prin intermediul relațiilor de sprijin, activități creative, mișcare și exprimare a emoțiilor. Este esențial să căutăm sprijin profesional, cum ar fi un psihoterapeut cu, care rezonăm pentru reechilibrare emoţională împletită cu ghidarea unui nutriţionist.
Psihoterapia ne ajută să rescriem tipare de gândire, emoţionale şi comportamentale dezadaptative în unele utile şi constructive pentru noi pentru a aduce armonie între raţiune, simţire şi acţiune.
Iuliana Păsărin sunt, iar dacă te regăseşti în elementele descrise mai sus şi te-ai hotărât să nu mai găseşti probleme pentru soluţii, ci soluţii pentru probleme, te invit la o întâlnire de cunoaştere de 30 de minute să vedem cum ar fi dacă am lucra împreună, în echipă pentru regăsirea echilibrului tău interior care să se vadă şi la exterior.
Iuliana Păsărin, psihoterapeut integrativ principal
0728.967.011
