Principalele elemente prezente la persoanele care prezinta tulburare anxioasa de separare sunt:
- Anxietate excesiva privind separarea de casa sau de pesoane cu semnificatie majora (de atasament),
- Anxietatea depaseste nivelul firesc pentru etapa in care se afla persoana,
- Disconfort excesiv cand se afla in afara casei sau sunt separati de persoanele de atasament sau cand anticipeaza ca urmeaza sa fie separate de aceste persoane sau de casa,
- Ingrijorare crescuta cu privire la starea de sanatate sau la posibilul deces al persoanelor fata de care sunt atasati (in special atunci cand nu se afla in prezenta lor, simtind nevoia sa stie unde se afla si sa tina permanent legatura cu ele),
- Ingrijorare cu privire la posibile evenimente nedorite care ar putea surveni in viata lor, cum ar fi: sa aiba un accident care i-ar impiedica sa fie impreuna cu persoanele de atasament sau sa fie rapiti, sa se rataceasca (ultimile doua fiind prezente in special in cazul copiiilor),
- Evita sau refuza sa plece singuri din cauza fricii de separare,
- Frica sau ezitare persistenta si excesiva de a fi singuri sau in absenta unei persoane securizante, de atasament, atat acasa, cat si in alte locuri. Adultii se simt neplacut, disconfortant cand calatoresc singuri, cand trebuie sa doarma intr-un hotel; pot prezenata cosmaruri repetate al caror continut reflecta anxietatea de separare a pesoanei (distrugerea familiei prin incendiu, crima, catastrofe),
- Ezitarea sau refuzul de amerge la culcare fara o persoana apropiata sau sa doarma in afara casei – copiii nu pleaca in excursii, peste noapte merg si „invadeaza” patul parintilor; adultii evita sa dorma in afara casei,
- Somatizari: cefalele, acuze adominale, grata varsaturi – intalnite in special la copii; la adulti sunt inalnite in special simptome cardiovasculare – palpitatii, ameteala, senzatie de lesin.
Pentru a vorbi de tulburare anxioasa de separare la copii si adolescenti (pana in 18 ani) este nevoie de persistenta simptomelor principale cel putin 4 saptamani, iar la adulti este nevoie de o perioada de minim 6 luni.
Pentru avorbi de o tulburare este nevoie ca manfestarile sa creeze o detresa, perturbare senificativa a vietii personale, sociale, scolare, profesionale, in alte domenii importante ale vietii.
Elemente, manifestari asociate care apar in absenta persoanelor de atasament si care creaza disconfort marcant, anxietate accentuata la copii, adolescenti si adulti:
- Retragere sociala
- Apatie
- Tristete
- Dificultati de concentrare
- Frica de animale, monstri, intuneric, hoti, accidente de masina, de a calatorii cu avionul sau de alte situatii pe care le considera periculoase pentru familie au pentru ei insisi.
- Unele pesoane sufera de nostalgie si au un sentiment de disconfort pana la durere atunci cand sunt plecati de acasa.
- In cazul copiilor tulburarea anxioasa de separare poate duce la refuz scolar, urmat de probleme academice si de izolare sociala.
- Atunci cand sunt foarte suparati ca au fost despartiti de persoana de atasament copiii pot sa devina agresivi.
- Ca adulti sunt depedenti si hiperprotectori
Consecintele functionale principale ale tulburarii de separere:
- Persoanele cu aceasta tulburare isi limitaza activitatile independente in afara casei sau in absenta persoanelor de care sunt atasati
- Sunt retrasi din punct de vedere social
- Evita socializarile
- Pot dezvolta dependenta de substante pe motiv ca „isi fac curaj” sa socializeze sau dependenti emotional (gelosi, se lipesc de partener „ca marca de scrisoare”
Comportamentul in tulburare de separeare ca si in alte tulburari, afectiuni este unul invatat sau vine ca oglindire a schemelor de gandire (convingeri, pe baza unor experiente). Psihoterapia implica „demascarea” factorilor predispozanti (de regula experiente ale copilariei timpurii), factorii de mentinere, restructurarea cognitiva si reglarea emotionala.
Ganduri de bine!
Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ
Va invit sa cititi si Copiii şi anxietatea de separare