Sunt persoane care au o atitudine de evitare atunci cand sunt in fata unor situatii dificile, cand o situatie le creaza un nivel de disconfort accentuat mergand pana la anxietate. Nu toate persoanele care prezinta accentuarea unor trasaturi ale personalitatii – timiditate, efort mai mare pentru a socializa – prezinta o tulburare de personalitate evitanta. Spre deosebire de pesoanele care au un astfel de comportament de stingherire in diferite situatii sociale, persoanele cu tulburare de personalitate evitanta se evidentiaza printr-o evitare comportamenala, emotionala, cognitiva marcanta, chiar si atunci cand aceste comportamente impiedica indeplinirea obiectivelor sau dorintelor personale.
La baza tulburarii de personaltiate evitanta stau dispretul de sine (lipsa autovalorizarii), convingeri irationale de respingere a propriei persoane de catre ceilalti.
Tulburarea de personalitate evitanta are multe trasaturi comune cu fobia sociala. Principala diferenta este ca in timp ce multe persoane cu fobie sociala manifesta anxietate sociala in diferite situatii sociale precum discursurile publice, scrisul in public, mancatul in public, persoanele cu tulbuare de personalitate evintanta prezinta anxietate in toate situatiile sociale, evita contactul social sub orice forma.
Si in cazul tulburarii de panica sau agorafobie intalnim trasaturi asemanatoare cu cele prezente in tulburarea de personalitate evitanta si anume, comportamentul evintat. Dar motivele acestui coportament sunt diferite. In timp ce persoanele cu tulburare de panica si agorafobie evita situatiile care le alimenteaza teama de un nou atac de panica, se senzatiile asociate atacurilor de panica sau de teama ca nu se afla intr-un loc sigur sau langa o persoana care sa o poata „salva” de la dezastrul fizic sau mintal, tendinta de evitare in tulburarea de personalitate evitanta este alimentata de teama de critica, de respingere sociala in cadrul relatiilor.
Daca persoanele cu fobie sociala se tem sa se expuna in diferite situatii sociale, persoanele cu tulburare de personalitate evitanta isi doresc sa fie mai aproape de ceilalti, dar se tem sa initieze relatii sau sa raspunda la incercarile altora de a intra intr-o relatie cu ei, deoarece sunt siguri ca vor fi respinsi, iar perspectiva aceasta este insuprotabila pentu ei.
Imaginea de sine a persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta: vulnerabil la desconsiderare, respingere; lipsit de abilitati sociale; incompetent
Imaginea despre ceilalti a persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta: critici, ofensatori, superiori
Convingerile de baza ale persoanelor cu tulburare de personalitate evitanta:
„Daca se apropie de mine, oamenii vor descoperi cine sunt cu adevarat si ma vor respinge”
„Ar trebui sa evit sa atrag atentia; trebuie sa trec neobservat/a”
„Daca imi inabus emotiile, voi fi ok. Daca incep sa ma simt rau, nu voi putea suporta acest lucru”
„Nu pot fi iubita, sunt lipsita de valoare”
„Sunt vulnerabila la emotii negative”
Strategii principale: evita situatiile de evaluare; evita gandurile si emotiile neplacute si situtiile cu potential de a-i starni astfel de ganduri si emotii.
Strategii de coping (de adaptare):
- evita initierea conversatiilor, incearca sa distraga atentia de la ea, evita sa se deschida in fata altora;
- evita sa se gandeasca la lucruri care o fac disforica (trista, nemultumita de sine, irascibila), evita emotiile negative ori de cate ori este posibil, prin ignorarea lor si prin evitarea situatiilor sociale;
- evita sa fie asertiva cu ceilalti, evita confruntarea si situatiile in care i-ar putea nemultumi pe ceilalti.
Exemplu:
SITUATIE: se gandeste la o petrecere la carea fost invitata
GAND AUTOMAT: „Nu voi gasi subiecte interesante de discutie. Am sa ma simt groaznic”
INTERPRETARE GAND: „sunt necorespunzatoare, nu am ce cauta acolo”
EMOTIE: anxietate, tristete
COMPROTAMENT: renunta, ramane acasa
Accentuarea unor trasaturi de personalitate – timiditate, disconfort in relatiile sociale, teama de a fi „nepotrivit” – nu inseamna diagnosticarea cu tulburare de personalitate evitanta. Identificarea acestor trasaturi accentuate ale personalitatii cu ajutorul unor chestionare de specialitate , urmarea unui demers psihoterapeutic personalizat, este util in ameliorarea acestor trasaturi. In cadrul sedintelor de psihoterapie persoana este ghidata spre autoanaliia, identificarea factorilor predispozanti, a factorilor de mentinere, dezvoltarea abilitatilor de relationare, modificarea gandurilor irationale.
Stiu ca pentru o persoana care prezinta timiditate, teama de a fi criticata, care evita situatiile sociale nu este usor sa se implice intr-un demers psihoterapeutic. Dar mai stiu si ca odata creata relatia terapeutica de incredere, confort, suport, intelegere, cu implicarea activa a persoanei, lucurile se pot schimba!
Cu drag,
Iulia Pasarin, psiholog clinician si psihoterapeut integrative
PSIHOTERAPIA – ingrijirea sufletului prin cuvinte
Resurse teoretice: A.Beck si colaboratorii, „Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate”