Privarea copilului în a experimenta emoții în raport cu propria persoană sau în relație cu alte persoane, dezvoltă un potențial de handicapare emoțională a copilului, un blocaj în a nu se conecta la sine, în a nu-și asculta corpul, de a-și auto anula emoțiile, de sărăcire emoțională.
Se întâmplă, nu de puține ori, ca atunci când copilul cade, se lovește, să încercăm să îl încurajăm prin formule de genul „nu este nimic, tu ești băiat / copil mare”, „lasă că nu te-ai lovit așa tare, nu are ce să te doară”, „băieții nu plâng”, „e rușine să plângi, te vede lumea”. Din dorința de a face bine, de fapt, îi facem un rău copilului anulându-i emoțiile.
Faceți o călătorie imaginară în timp și gândiți-vă la o situație similară din copilăria voastră – o căzătură, o lovitură și brusc, în momentul următor vi s-a interzis să vă trăiți durerea „nu plânge că ești mare”, „lasă ca nu te-ai lovit așa tare” sau „o meriți”, ori mai rău, ți-ai mai luat și o urecheală zdravănă că nu ai fost atent/ă. Îți amintești? Fii sincer/ă cu tine, cum te-ai simțit? Ți-ai înghițit lacrimile și rușinea? Ți-ar plăcea ca și copilul tău să trăiască asta? Gândește-te că astfel de întâmplări sunt trăite mai intens de un copil. Îți amintești? Acum crezi că îi vei mai putea anula copilului tău emoțiile și dreptul la lacrimi?
Nodul în gât care apare uneori poate simboliza lacrimile neplânse, emoțiile înăbușite.
Sensibilitatea nu este o slăbiciune. Senzațiile și emoțiile sunt parte a vieții, iar rușinea nu are ce căuta în povestea de azi.
Atât fetițele, cât și băieții au dreptul să plângă pentru că natura, Dumnezeu, cum vreți să-i spuneți, ne-a dat darul de a ne spăla durerea interioară cu lacrimi.
Validează-i emoțiile copilului tău. Coboară la el, înțelege-i durerea și ajută-l să se ridice.
O zi cu înțelepciune!
Cu drag,
Iulia Pasarin – psiholog clinician si psihoterapeut integrativ
Te invit sa vizitezi si pagina de Servicii
Articol publicat si pe Smart and happy child