Cand venim pe lume stim doar cum sa fim noi. Nu stim sa jucam roluri sau sa purtam masti.
Dar se intampla inevitabilul si …. crestem. Si pe masura ce crestem si interactionam la inceput cu parintii si eventual frati sau surori, apoi cu familia extinsa formata din bunici, matusi, unchi, veri, iar ceva mai tarziu alti copii, cu educatori, cu ceilalti adulti intalniti ocazional, invatam sa jucam diferite roluri la care de obicei “asortam” diferite masti. Astfel, un copil mai putin ascultator si foarte revendicativ invata sa joace rolul copilului docil, ascultator atunci cand stie ca astfel primeste recompense verbale, comportamentale sau materiale. Treptat copilul invata sa se conformeze, sa joace roluri la care sa asorteze masti la inceput sub impactul normelor familiale, iar apoi si al normelor sociale.
Astfel, un baiat “nu trebuie sa planga niciodata”, el “trebuie sa fie puternic” invatand usor sa isi insuseasca acest rol, comportandu-se ca un “barbat”, iar barbatii sunt puternici si nu plang, ei nu isi arata sentimentele.
O fetita se cade sa fie gratioasa si sa se joace cu papusile, nu sa joace fotbal si astfel, fata invata ca apartenenta la gen implica un joc de rol la care treptat asorteaza si o mascuta.
La inceput mastile nu sunt bine conturate, construite, dar treptat in interactiune cu ceilalti, cu societatea aceste masti devin uneori de nepatruns si chiar se diversifica, uneori pentru acelasi chip existand mai multe masti in functie de imprejurari, de contextul familial, social.
Daca la inceput jocul de rol tine in special de apartenenta la gen, pe parcursul vietii fiecare dintre noi invatam mai multe roluri si aporape fiecaruia ii asortam cate o masca.
Cand ne indragostim, de exemplu, ne punem o masca care sa il/o atraga pe pertener/a, iar celalalt incepe sa de indragosteasca de acea masca, treptat incepem sa ne aratam adevaratul chip din spatele mastii, fiecare dintre noi si neconcordanta dintre masca si chipul din spatele ei este o sursa de conflict in relatia de cuplu.
Probabil este normal sa jucam roluri si sa construim masti, intr-o anumita masura. Este important sa stim cine suntem, sa nu cadem in capcana de a ne identifica noi cu masca. Prea multe masti si ne vom intreba “cine sunt eu si cine este masca”, “unde este limita dintre “eul real” si masca.
Privim mastile la exterior, dar pe verso ce găsim intiparit? Poate temeri, nelinişti, „urâţenii” care se transfera, se impregneaza pe interiorul „mastii” de pe chipul nostru. Si atunci, care ar fi solutia? Sa nu mai scoatem masca sau sa ne curatam masca si fiinta de dureri, ura, vina?
Mastile pot fi filtre, scuturi de protectie, dar si bariere in calea relationarii.
Eric Berne vorbea despre starile eului mentionand Eul Parinte, Eul Adult si Eul Copil. Daca ne palce “jocul cu masti” ne intrebam care dinre starile eului nostru se joaca? Isi asuma el urmarile acestui joc? De fapt, ne asumam noi urmarile acestui joc?
Indiferent cate masti alegem sa purtam nu ar trebui sa uitam ca societatea ne judeca dupa masca, dupa rolul pe care il jucam, dupa reprezentatia pe scena mare a lumii, iar masca devine de cele mai multe ori mai importanta decat chipul din spatele ei.
Tu ce alegi sa faci cunoscut? Ce te reprezinta: chipul sau masca?
Te-ai contopit cu masca? Si? Ce ai de gand sa faci? Esti pregatit/a pentru o calatorie interioara, pentru instrospectie, pentru indreptarea privirii spre sine? Esti pregatit /asa te intelegi, sa iti cunosti nevoile personale, dar si resursele interioare? Tu mai stii cine esti?
Ganduri senine!
0728.967.011