Au fost odata ca niciodata timpuri in care oamenii reparau obiectele care se stricau. Au fost odata ca niciodata timpuri in care oamenii erau dispusi sa repare relatii. Au fost odata timpuri in care medicii erau interesati sa repare trupuri de oameni si nu le priveau ca pe jucarii stricate.
Acum sunt timpuri in care ceasul se arunca daca se strica. Sunt timpuri in care relatiile se inlocuiesc cu prea multa usurinta daca se “strica”. Timpuri in care parintii si bunicii sunt dusi in locuri in care sunt ingrijiti de straini si se sting singuri.
Se pare ca “timpul nu mai are rabdare cu noi”, cum spunea Marin Preda, dar nici noi cu noi sau cu ceilalti nu mai avem timp. Inclusiv cu timpul … nu mai avem rabdare cu timpul…
Stai putin, draga om. Opreste-te putin. Nu mai alerga spre lumea consumatorismului afundandu-te in ea. Consumatorism de obiecte, de suflete, de oameni. Aminteste-ti cum era sa repari obiecte, relatii, sa te repari.
Cum ar fi sa ne reamintim sa reparam, sa ne asezam la masa, sa mestesugim cu mainile noastre? Cum ar fi daca i-am arata timpului ca ne amintim cum sa avem rabdare cu noi insine, cu cei de langa noi si poate, timpul, isi va amiti ce este rabdarea ?
Cum ar fi daca eu, tu, noi am incepe cu sine, cu parintii, cu copiii, cu partenerii nostrl acesta experienta de cumpatare, radare, apreciere?
Oare cum ar fi daca nu ne-am mai trata seniorii, parinti si bunici, ca pe niste jucarii stricate pe care le abandonam in ateliere de suflete inutile, singuri si tristi, ci i-am privi ca pe semne de suflet ale timpului puse in cartile vietilor noastre pentru a ne aminti sa ne onoram originile, trecutul?
Ar fi prea greu sa le oferim sansa de incheia calatoria in acesta lume in casa lor, in patul lor, cinstiti, mangaiati pe mainile uscate, ridate si batatorite brazdate de paienjenisul albastru al vaselor de sange care razbat prin pielea semi-transparenta? Este prea greu sa intelegem ca onorandu-I pe ei, ne onoram pe noi si pe copiii nostri, pentru ca ei, seniorii nostri, sunt radacinile din care ne-am nascut? Ei, au avut rabdare cu noi.
Ma invit pe mine, te invit pe tine la un inceput de continuare a umanitatii, recunostintei, rabdarii.
Ganduri senine!
Iulia Pasarin, psihoterapeut integrativ
Progrmari: 0728.967.011